luni, 14 aprilie 2014

Foc în vine

Crima corporatistă a secolului

În cadrul Festivalului Internațional de Film Cinepolitica a fost proiectat filmul documentar Fire in the blood al lui Dylan Mohan Gray, narat de William Hurt. 

Între 1996, anul în care a apărut pe piață primul medicament anti-HIV și 2003, când o coaliție transcontinentală formată din activiști, foști factori de decizie la nivel statal și producători de medicamente generice au oprit genocidul companiilor farmaceutice deținătoare a patentelor pentru medicamentele anti-HIV, corporațiile vestice au condamnat la moarte 10 milioane de oameni, invocând dreptul de a-și fixa prețul propriilor produse. 

AZT, primul medicament anti-HIV conceput în ‘63, pus pe piață în ’83 a fost depatentat abia în 2005. Ulterior, specialiștii și-au dat seama că nu este de ajuns un singur medicament pentru tratarea HIV, ci că este nevoie de doua sau trei medicamente luate împreuna. Astfel, AZT-ul a început să depindă de alte două medicamente patentate, scumpe.  Astăzi putem afirma că AZT-ul se află sub monopol-ul companiilor farmaceutice de peste 54 de ani, în ciuda tuturor eforturilor activiștilor.

”Unde sunt medicamentele? Medicamentele sunt unde boala nu este. Unde este boala? Boala este unde medicamentele nu sunt" spunea Dr. Peter Mugyenyi, cel care conducea Clinica Joint Research Center din Uganda, în cadrul unei conferințe cu factori de decizie din sistemul HIV la nivel international, chiar înainte de a decide să plece și să cumpere medicamente generice de la fabrica indiană Cipla, care respectă standardele de producție și igienă.

Companiile farmaceutice care dețineau patentele au creat reclame în care pacienții înghițeau tratamente generice și scoteau din gură șobolani. Populația a fost manipulată să creadă faptul că pacienții vor muri din cauza medicamentelor generice.

Yusuf Hamied, președintele Cipla, a oferit un cocktail de 3 medicamente fără preț de producție, toate cele trei medicamente ajungând să coste doar un dolar pe zi. Acest gest umanitar a condus la scăderea costurile de la 12.000 la 350 de dolari pe cap de pacient. 


Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Guvernul American și UNAIDS nu vroiau să știe cât costa cocktail-ul SIDA. Prin gestul său, omul de știință și compania sa dezvăluiseră prețul real al producerii tratamentului anti-HIV. Chiar dacă a trecut atata timp de la această dezvăluire și de fapt costă doar 1 euro, tratamentul încă nu ajunge la mulți pacienți și Guvernele țărilor din Africa.

Practic companiile farmaceutice puteau fixa orice preț și tot făceau profit, dar stabiliseră pentru Africa același preț ca în America, pentru un profit maxim. Din această cauza, vânzările erau la pământ în Africa și chiar dacă mureau cei care nu își permiteau, existau persoane care cumpărau.


Americanii invocau diverse motive împotriva introducerii medicamentelor generice, unul dintre acestea fiind faptul că africanii sunt analfabeți și vor folosi necorespunzător medicația, nu vor fi aderenți și vor dezvolta astfel rezistență la tratament, care va reveni ca virus mutat și va omorî americani și europeni. Se foloseau de faptul că populația africană nu ar putea citi prospectul medicamentelor, susținând ca putea aduce înapoi virus rezistent la medicamente.

Judecătorul Edwin Cameron care cheltuia trei sferturi din salariu pentru a-și procura medicația, a avut un discurs de impact în fața pacienților care trăiau cu HIV în Africa, susținând că venit în fața lor pentru că își permitea să își cumpere viața și sănătate când 34 de milioane de persoane care trăiesc cu HIV să moară de o maladie care poate fi tratată cu medicamente.

Zackie Achmat, activist care trăiește cu HIV în Africa de Sud a boicotat medicamentele anti-HIV patentate ani de zile, cu toate că statutul de activist international îi favoriza accesul la tratament pana toți cei din Africa vor avea acces universal la tratament”.


Dacă pană atunci tratamentul pentru HIV era accesibil doar celor bogați, Yusuf Hamied arata o cu totul altă perspectivă. Descendent al unei familii de farmaciști, tatăl discipol al lui Mahatma Ghandi, Hamied susținea ca reprezintă lumea a treia, nevoile lor, dar și o oportunitate. ”Toți suntem responsabili pentru viața celor care trăiesc cu HIV. Alegeți patente sau să salvați vieți? 
”Ofer tratament cu un preț de 800 de dolari americani pe an plus rețeta pentru producerea genericelor oricărei țări în dezvoltare”. Deși a șocat audiența, nimeni nu a reacționat. El spune că ceilalți nu au luat oferta în serios dar interesul lor erau banii și nu salvarea vieților.

Rezultatele studiilor făcute cu bani publici ar trebui sa fie publice.

Nicio altă ramură a industriilor nu a fost mai profitabilă ca cea farmaceutică. Nu se cheltuiesc atât de mulți bani în cercetare, precum susțin companiile, managerii au salarii imense iar o bună parte mai merg pentru distrarea medicilor “pui cinci pacienți pe schema mea, pleci la conferință la vară”.

În Africa ajunseseră să trieze pacienții, oferind tratament celor cu mai multe oportunități, gravidelor, celor care aveau copii de crescut. La fel cum în România se triază pacienții din cauza bugetului mic oferit de Guvern.

În 2002 Kofi Annan anunța crearea Fondului Global pentru SIDA (GFATM), Tuberculoză și Malarie. Guvernul American a amenințat că își retrage contribuția dacă cu fondurile GFATM se vor achiziționa medicamente generice.


"Oricați bani am aduna nu vor fi îndeajuns dacă nu vom cumpăra generice" Bill Clinton, Fundația Clinton.

Munca lui Clinton a fost vitală pentru a scădea prețul la 300 de dolari americani pe an pentru tratamentul anti-HIV în Africa. Când toți sud africanii au primit tratament de la guvernele lor, Zackie a decis sa nu mai boicoteze medicamentele anti-HIV.


Trade terrorism

Corporațiile nu vor să renunțe așa ușor. Acordul TRIPS, un contract în interesul țărilor dezvoltate dar nu și în interesul celor în dezvoltare, face ca accesul la tratament sa fie mult mai sinuos. Din cauza TRIPS nu mai puteau fi cumpărate medicamente de la Cipla.

Companiile farmaceutice împreuna cu Guvernul American au îngropat 10 milioane de oameni când tratamentul salvator de vieți exista și costa 300 de dolari pe an.

”Te lupți cu monopolul patentării? Ne vom asigura că vei muri” - aceasta este atitudinea lor. Atâta timp cât există monopol pe medicamente, milioane de oameni vor muri în continuare.
În Romania, precum în Africa sau chiar și în America, să rămâi sănătos și să nu mori nu este un drept fundamental. Sistemul, așa cum îl știm noi, trebuie schimbat sau distrus.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu