vineri, 29 martie 2013

Participa!


Viata cu HIV nu este un secret, este o responsabilitate! Ne-am propus sa o tratam asa inca din 2006, sa invatam impreuna ce inseamna sa traiesti cu HIV in Romania si ce trebuie facut ca viata persoanelor care traiesc cu HIV sa fie cat mai buna in contextul actual. 

Cateodata suntem militanti si ne luptam prin tribunale, cateodata ne vedeti la televizor, auziti despre noi la radio si cititi despre activitatea noastra prin reviste sau pe internet. Permanent, promovam respectarea drepturilor omului si oferim indrumari esentiale despre cum se poate trai o viata cat mai lunga si mai sanatoasa cu HIV. De cele mai multe ori insa suntem alaturi de pacienti prin acoperirea nevoilor psihologice, medicale, sociale si juridice. Toate acestea se intampla la spital, pe teren si in mediul online.
Suntem o organizatie mica dar cu o voce puternica! Avem convingerea ca la un moment dat vom intelege ca este responsabilitatea noastra, a tuturor, sa participam la o schimbare sociala pozitiva. Vocea noastra va fi si mai puternica daca ne ajuti si tu!
Sustine-ne activitatea redirectionand cei 2% catre asociatia noastra. In acest mod, poti participa direct la imbunatatirea calitatii vietii persoanelor care traiesc cu HIV, a caror speranta de viata este in prezent de peste 80 de ani.
Alege destinatia sumei reprezentand pana la 2% din impozitul anual chiar acum. E foarte simplu. La mentiunea "suma" nu este necesara completarea, organul fiscal va calcula suma maxima aleasa, conform legii.

Completeaza  Formularul 230 pentru cei care au venituri din salarii si Declaratia 200 pentru cei cu venituri din alte surse, adica: ativitati independente; cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, realizate in calitate de proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal; activitati agricole pentru care venitul net se stabileste in sistem real; castiguri rezultate din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare; castiguri din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract.

Pentru informatii suplimentare puteti consulta Ghidul 2% iar noi va stam la dispozitie 

marți, 26 martie 2013

Un studiu privind profilaxia pre-expunere la tineri gay din SUA trateaza probleme de retentie si aderenta


Un studiu-pilot restrans cu durata de 6 luni asupra fezabilitatii si acceptabilitatii profilaxiei pre-expunere (PrEP) la barbati gay tineri cu varste cuprinde intre 18 si 22 de ani a relevat faptul ca, desi participantii au raportat un nivel mediu de aderenta de 66%, aderenta lor reala (in ultimele 48 de ore, masurata dupa concentratia de medicament in sange) a scazut de la 65% la 20%  pe durata studiului.

Mobilitatea tinerilor pare sa fie cel mai important motiv pentru aderenta PrEP scazuta, dat fiind ca 60% au mentionat ca ”nu au fost acasa” ca motiv pentru ca nu si-au lua pastilele.

Acesta a fost un studiu placebo, prin urmare participantii nu au stiut daca li se administreaza intr-adevar profilaxia pre-expunere. La jumatatea studiului au fost anuntate rezultatele studiului PrEP IPrEX (Initiativa Profilaxiei Pre-Expunere); in acel moment tuturor participantilor li s-a dat posibilitatea de a lua PrEP. Aderenta ulterioara dezvaluirii va fi detaliata in alta lucrare si va fi interesant de vazut daca exista vreo diferenta daca participantii stiu ca iau PrEP.

Studiul a cuprins 68 de barbati gay tineri (media de varsta 20 de ani) din Chicago. Intentia a fost initial de a implica 100 de persoane, dar, desi 753 potentiali participanti au fost contactati si 241 au indeplinit criteriile de eligibilitate (dintre care cel mai relevant a fost cel de a fi facut sex anal neprotejat cel putin o data in ultimul an), doar 68 au fost recrutati si 58 randomizati. Doar 17% din cei evaluati initial (prin intermediul unui instrument de evaluare a riscului disponibil pe telefonul mobil) s-au prezentat la programarea screening care le fusese comunicata. Din cei 743 contactati initial, 3% (22 de indivizi) au fost exclusi deoarece la screening s-a descoperit ca au HIV, ceea ce, potrivit cercetatorilor, reprezinta o rata considerabil mai mare a seropozitivitatii decat cea a tinerilor gay din SUA in general.

Doar 4 din cei 58 randomizati au fost albi (7%): 53 au fost afro-americani, iar 37% au fost de rasa mixta sau de alta etnie, precum cea hispanica.

Cu toate ca majoritatea participantilor au urmat o forma de educatie universitara, o treime dintre participanti au petrecut cel putin o noapte intrun adapost de urgenta, 17% au facut sex in schimbul banilor sau al unei locuinte, iar 15% au fost ”dati afara” (exprimarea cercetatorilor) din casa familiilor lor din cauza orientarii lor sexuale.

Participantii au fost randomizati in 3 grupuri a cate 20, 19 si 19 indivizi fiecare. Toti participantii au primit un seminar de interventie comportamentala numit Many Men, Many Voices (Multi Barbati, Multe Voci) in timpul unui week-end, la care au participat grupuri mici (in medie 8 participanti). Acest workshop, care este unul dintre cele considerate de o eficienta dovedita in Centrele DEBI pentru Controlul Bolilor din SUA (DEBI-Distribuirea interventiilor comportamentale eficiente), ajuta barbatii gay sa discute despre riscurile privind sanatatea sexuala si autoprotectia in contextul in care acestia sunt o minoritate atat sexuala cat si etnica.

O treime dintre participanti nu au primit interventii suplimentare in afara de vizitele lunare la clinica, in timpul carora puteau primi consiliere pentru practicarea de sex mai sigur precum si monitorizarea starii de sanatate. O treime au fost randomizati sa ia si o doza zilnica de Truvada (tenofovir/emtricitabina) ca profilaxie pre-expunere, in timp ce ultima treime au luat o pastila placebo o data pe zi.
Aderenta a fost evaluata prin auto-raportare, utilizand atat un chestionar cu intrebari directe cat si un program de planificare a calendarului pentru a antrena memoria participantilor, cuprinzand realimentari de la farmacie si  urmarirea nivelului de medicamente in plasma.

Prin autoraportare, participantii au declarat ca au luat 72% din doze in primele doua luni ale studiului, procentul crescand la peste 80% in urmatoarele patru luni. Monitorizarea nivelului de medicament in sange a scos la iveala o poveste diferita: in timp ce aderenta era initial moderat-buna in jur de doua treimi din doze administrare si s-a incadrat in intervalul de 50-60% in primele 3 luni, aceasta s-a deteriorat constant si a ajuns la doar 20% in luna a sasea. (Este important sa accentuam ca instrumentul de evaluare a nivelului de medicament folosit putea masura doar substanta administrata in ultimele 48 de ore, astfel incat monitorizarea nivelului de medicament ar fi putut scapa din vedere perioadele de utilizare intermitenta, de exemplu weekendurile). Cel mai insemnat motiv invocat de participanti pentru esecul de a-si lua pastilele a fost ca nu au fost acasa (60% au invocat acest motiv ca fiind unicul sau unul din motive).

A existat o avertizare de aderenta scazuta, dat fiind ca de doua ori mai multi participanti care si-au exprimat o opinie au spus ca nu le convine ideea de a trebui sa ia o pastila in fiecare zi comparativ cu cei care au afirmat ca le convine, iar majoritatea erau reticenti si in privinta marimii sau gustului pastilei. In contrast, marea majoritate a participantilor a apreciat placut participarea la studiu per ansamblu, au apreciat evaluarea regulata comportamentala si a starii de sanatate in cadrul vizitelor de studiu si consilierea pentru sex mai sigur.

De asemenea, a existat o tendinta mai scazuta de sex neprotejat in timpul studiului, dar aceasta nu a fost semnificativa statistic si, potrivit cercetatorilor, poate fi la fel de putin fiabila ca aderenta autoraportata. Au existat 17 diagnostice de ITS in timpul studiului, dintre care cea mai frecventa a fost HPV (negi genitali).

Faptul de a fi randomizati la o pastila pe zi a schimbat cateva pareri, majoritatea membrilor din grupul PrEP si placebo afirmand ca au fost mai putin ingrijorati de infectia HIV cat timp erau in studiu, comparativ cu cei care nu luau nicio pastila. Acelasi lucru a fost valabil si in cazul temerii legate de sexul neprotaejat. Nu a existat nicio corelatie semnificativa statistic intre luarea unei pastile si practicarea de sex neprotejat.

Studiul arata ca este posibil sa se recruteze tineri gay intr-un studiu PrEP, dar arata si faptul ca ei ar putea avea nevoie de ajutor semnificativ mai mult pentru a putea folosi studiul ca o masura de prevenire HIV.  Cercetatorii nu au putut sa ofere mai mult suport legat de aderenta in cadrul studiului, din cauza ca datele de contact ale participantilor se schimbau continuu, iar personalul nu-i putea localiza. Cu alte cuvinte, aceiasi factori afecteaza aderenta tinerilor la PrEP (profilaxia pre-expunere) ca si aderenta lor la tratamentul anti-HIV.

Autor: Guy Claims
Sursa:

vineri, 22 martie 2013

Raport de caz despre vindecarea infectiei cu HIV la un copil

Cercetatorii din Statele Unite au declarat astazi ca au identificat un remediu "functional" impotriva HIV la un copil seropozitiv care a inceput tratamentul antiretroviral in termen de cateva zile de la nastere. În acest moment, copilul nu a mai luat tratament de un an, si, desi ADN-ul virusului HIV a fost detectat la niveluri foarte scazute in celulele copilului, virusul nu se reproduce.

Mai multe cercetari vor fi necesare pentru a stabili daca aceasta stare persista, sau daca replicarea virala reincepe, dar cercetatorii implicati in caz sunt optimisti ca descoperirea lor reprezinta un remediu functional - o stare in care virusul HIV ramane in organism, dar nu se mai reproduce. Un remediu funcţional la un adult a fost raportat anterior - asa-numitul "pacient Berlin" (vezi mai jos stiri legate de acest subiect).
Constatarile au fost prezentate la o conferinta de presa, in ziua de deschidere a Conferintei a douazecea privind Retrovirusurile si Infectiile Oportuniste (CROI 2013) din Atlanta, iar luni pe data de 4 martie au fost expuse mai multe detalii în cadrul unei sesiuni a conferinței, cu tema ”Eradicarea HIV”.
La conferinta de presa, Deborah Persaud de la Universitatea de Medicina Johns Hopkins, Baltimore a raportat cazul unui copil tratat cu terapie antiretrovirala la 30 de ore dupa nastere, aproape imediat dupa testarea ADN-ului si ARN-ului pentru HIV in a doua zi de viata. Copilul s-a nascut dintr-o mama cu incarcatura virala detectabila la momentul nasterii, care nu a fost in grija vreunui doctor inainte ca ea sa se prezinte la spital, in travaliu.
Copilul a fost nascut prematur, la 35 saptamani de sarcina, si mama a făcut o testare rapida pentru anticorpi HIV la momentul nasterii. Ea nu a fost tratata anterior impotriva virusului HIV. Copilul a fost testat pentru HIV, foarte repede la doar 30 de ore de viață, iar testele au aratat prezenta ADN si ARN HIV detectabil in valoare de sub 20.000 copii virale/ml. Testele ARN au continuat sa fie pozitive pana la 20 de zile de viata, indicand faptul ca acesta nu a fost un rezultat fals pozitiv izolat si ca replicarea virala a avut loc, copilul fiind seropozitiv HIV.
In conformitate cu practica recomandata in cazurile in care mamele au incarcatura virala detectabila la momentul nasterii, bebelusul I-a fost initiat un regim terapeutic cu AZT/3TC si nevirapina ca profilaxie impotriva infectiei. In cazurile de tratament profilactic, pentru a preveni infectia, in cazul sugarilor expusi virusului HIV, acest regim s-ar fi administrat timp de 4 saptamani. In acest caz, deoarece virusul a fost detectat si infectia cu HIV confirmată, medicii au continuat tratamentul pana la varsta de 18 luni (deși lopinavir/ritonavir (Kaletra) a fost inlocuit cu nevirapina in ziua 7). La varsta de 18 luni, asistentul maternal a retras copilul de la tratament, iar contactul cu bebelusul a fost pierdut timp de aproape sase luni.
Testele de incarcatura virala au fost efectuate la 7, 12 și 20 de zile după naștere, și au aratat virusul detectabil dupa initierea tratamentului, inainte ca acesta sa devina nedetectabil la un test cu o limita inferioara de detectie de 20 copii/ml in ziua 29. Testarile ulterioare pana la 26 luni au aratat ca incarcatura virala a ramas constant nedetectabila dupa acest moment, in ciuda faptului ca tratamentul a fost intrerupt dupa 18 luni.
Cand copilul s-a intors in grija medicilor, la 23 de luni, si a devenit evident ca incarcatura virala nu a fost detectabila in absenta tratamentului, medicii de la Universitaty of Mississippi Medical Center s-au consultat cu  grupurile de cercetare din afara statului, inclusiv Dr. Katherine Luzuriaga la Universitatea din Massachusetts. Laboratoarele colaboratoare din cadrul Institutului National de Alergie si Boli Infectioase si cel al Universitatii California din San Diego au efectuat teste ultrasensibile pentru a determina daca virusul HIV a fost eliminat sau daca exista urme ale virusului care au persistat in anumite tipuri de celule. Ei au descoperit faptul ca a putut fi detectat ARN viral de 1 copie/ml in testele efectuate in momentul in care copilul a implinit varsta de doi ani și 2 copii/ml, la varsta de 26 de luni. Co-cultura de 22 de milioane de celule CD4 dormande, nu a reușit sa detecteze virus HIV capabil de replicare la 24 de luni de viata.
Cu toate acestea, testarea la 24 și 26 de luni a gasit un rezervor de celule  latent prezumtiv infectate: ADN-ul HIV a fost detectat in celulele mononucleare sanguine periferice, la o frecventa de 37, si 4 copii la un milion de celule. Cercetatorii  au cautat de asemenea cercuri 2-LTR, fragmente de ADN HIV neintegrate, care ar putea ori să influențeze modul in care celula infectata evita supravegherea sistemului imunitar, ori sa stabilească o stare prelungita de latenta. Ei nu au descoperit cercuri de jonctiune 2-LTR in  interiorul celulelor care contin ADN HIV, sugerand faptul ca HIV este complet latent și nu se reproduce - un remediu functional al infectiei cu HIV.
Vorbind la conferinta de presa, Deborah Persaud a respins aluziile potrivit carora acest caz ar putea reprezenta un episod de profilaxie post-expunere reușita, mentionand faptul ca mai multe probe de sange prelevate in timpul primei saptamani de viata au dat rezultat pozitiv pentru ARN viral, ceea ce indica faptul ca infectia a devenit deja stabila. Cu toate acestea, testarea ulterioara a acestor probe nu este posibila, deoarece probele nu au fost stocate, semnificația lor viitoare nefiind anticipată la momentul in care copilul a fost diagnosticat.
Dr. Persaud a spus ca rezultatele au reprezentat o "dovada a  conceptului". Referindu-se la cazul unui bărbat din Berlin, care a fost declarat vindecat de infectia cu HIV in urma unui transplant de maduva osoasa de la un donator cu rezistenta la infectia cu HIV conferita genetic, ea a afirmat: "Noi credem ca aceasta este momentul nostru Timothy Brown."
Ea a spus ca în acest moment sunt concepute studii pentru a investiga daca este posibilun remediu functional  pentru un numar mai mare de bebeluși , si ca, in caz de succes, provocarea va fi de a reproduce rezultatele prin intermediul platformei existente de servicii de prevenire a transmisiei de la mamă la fat.
Nota: aceasta este o versiune actualizata a unui raport publicat duminica 3 martie, si contine mai multe detalii ale cazului așa cum au fost prezentate la conferinta din 4 martie.
Un articol de Keith Alcorn