marți, 26 martie 2013

Un studiu privind profilaxia pre-expunere la tineri gay din SUA trateaza probleme de retentie si aderenta


Un studiu-pilot restrans cu durata de 6 luni asupra fezabilitatii si acceptabilitatii profilaxiei pre-expunere (PrEP) la barbati gay tineri cu varste cuprinde intre 18 si 22 de ani a relevat faptul ca, desi participantii au raportat un nivel mediu de aderenta de 66%, aderenta lor reala (in ultimele 48 de ore, masurata dupa concentratia de medicament in sange) a scazut de la 65% la 20%  pe durata studiului.

Mobilitatea tinerilor pare sa fie cel mai important motiv pentru aderenta PrEP scazuta, dat fiind ca 60% au mentionat ca ”nu au fost acasa” ca motiv pentru ca nu si-au lua pastilele.

Acesta a fost un studiu placebo, prin urmare participantii nu au stiut daca li se administreaza intr-adevar profilaxia pre-expunere. La jumatatea studiului au fost anuntate rezultatele studiului PrEP IPrEX (Initiativa Profilaxiei Pre-Expunere); in acel moment tuturor participantilor li s-a dat posibilitatea de a lua PrEP. Aderenta ulterioara dezvaluirii va fi detaliata in alta lucrare si va fi interesant de vazut daca exista vreo diferenta daca participantii stiu ca iau PrEP.

Studiul a cuprins 68 de barbati gay tineri (media de varsta 20 de ani) din Chicago. Intentia a fost initial de a implica 100 de persoane, dar, desi 753 potentiali participanti au fost contactati si 241 au indeplinit criteriile de eligibilitate (dintre care cel mai relevant a fost cel de a fi facut sex anal neprotejat cel putin o data in ultimul an), doar 68 au fost recrutati si 58 randomizati. Doar 17% din cei evaluati initial (prin intermediul unui instrument de evaluare a riscului disponibil pe telefonul mobil) s-au prezentat la programarea screening care le fusese comunicata. Din cei 743 contactati initial, 3% (22 de indivizi) au fost exclusi deoarece la screening s-a descoperit ca au HIV, ceea ce, potrivit cercetatorilor, reprezinta o rata considerabil mai mare a seropozitivitatii decat cea a tinerilor gay din SUA in general.

Doar 4 din cei 58 randomizati au fost albi (7%): 53 au fost afro-americani, iar 37% au fost de rasa mixta sau de alta etnie, precum cea hispanica.

Cu toate ca majoritatea participantilor au urmat o forma de educatie universitara, o treime dintre participanti au petrecut cel putin o noapte intrun adapost de urgenta, 17% au facut sex in schimbul banilor sau al unei locuinte, iar 15% au fost ”dati afara” (exprimarea cercetatorilor) din casa familiilor lor din cauza orientarii lor sexuale.

Participantii au fost randomizati in 3 grupuri a cate 20, 19 si 19 indivizi fiecare. Toti participantii au primit un seminar de interventie comportamentala numit Many Men, Many Voices (Multi Barbati, Multe Voci) in timpul unui week-end, la care au participat grupuri mici (in medie 8 participanti). Acest workshop, care este unul dintre cele considerate de o eficienta dovedita in Centrele DEBI pentru Controlul Bolilor din SUA (DEBI-Distribuirea interventiilor comportamentale eficiente), ajuta barbatii gay sa discute despre riscurile privind sanatatea sexuala si autoprotectia in contextul in care acestia sunt o minoritate atat sexuala cat si etnica.

O treime dintre participanti nu au primit interventii suplimentare in afara de vizitele lunare la clinica, in timpul carora puteau primi consiliere pentru practicarea de sex mai sigur precum si monitorizarea starii de sanatate. O treime au fost randomizati sa ia si o doza zilnica de Truvada (tenofovir/emtricitabina) ca profilaxie pre-expunere, in timp ce ultima treime au luat o pastila placebo o data pe zi.
Aderenta a fost evaluata prin auto-raportare, utilizand atat un chestionar cu intrebari directe cat si un program de planificare a calendarului pentru a antrena memoria participantilor, cuprinzand realimentari de la farmacie si  urmarirea nivelului de medicamente in plasma.

Prin autoraportare, participantii au declarat ca au luat 72% din doze in primele doua luni ale studiului, procentul crescand la peste 80% in urmatoarele patru luni. Monitorizarea nivelului de medicament in sange a scos la iveala o poveste diferita: in timp ce aderenta era initial moderat-buna in jur de doua treimi din doze administrare si s-a incadrat in intervalul de 50-60% in primele 3 luni, aceasta s-a deteriorat constant si a ajuns la doar 20% in luna a sasea. (Este important sa accentuam ca instrumentul de evaluare a nivelului de medicament folosit putea masura doar substanta administrata in ultimele 48 de ore, astfel incat monitorizarea nivelului de medicament ar fi putut scapa din vedere perioadele de utilizare intermitenta, de exemplu weekendurile). Cel mai insemnat motiv invocat de participanti pentru esecul de a-si lua pastilele a fost ca nu au fost acasa (60% au invocat acest motiv ca fiind unicul sau unul din motive).

A existat o avertizare de aderenta scazuta, dat fiind ca de doua ori mai multi participanti care si-au exprimat o opinie au spus ca nu le convine ideea de a trebui sa ia o pastila in fiecare zi comparativ cu cei care au afirmat ca le convine, iar majoritatea erau reticenti si in privinta marimii sau gustului pastilei. In contrast, marea majoritate a participantilor a apreciat placut participarea la studiu per ansamblu, au apreciat evaluarea regulata comportamentala si a starii de sanatate in cadrul vizitelor de studiu si consilierea pentru sex mai sigur.

De asemenea, a existat o tendinta mai scazuta de sex neprotejat in timpul studiului, dar aceasta nu a fost semnificativa statistic si, potrivit cercetatorilor, poate fi la fel de putin fiabila ca aderenta autoraportata. Au existat 17 diagnostice de ITS in timpul studiului, dintre care cea mai frecventa a fost HPV (negi genitali).

Faptul de a fi randomizati la o pastila pe zi a schimbat cateva pareri, majoritatea membrilor din grupul PrEP si placebo afirmand ca au fost mai putin ingrijorati de infectia HIV cat timp erau in studiu, comparativ cu cei care nu luau nicio pastila. Acelasi lucru a fost valabil si in cazul temerii legate de sexul neprotaejat. Nu a existat nicio corelatie semnificativa statistic intre luarea unei pastile si practicarea de sex neprotejat.

Studiul arata ca este posibil sa se recruteze tineri gay intr-un studiu PrEP, dar arata si faptul ca ei ar putea avea nevoie de ajutor semnificativ mai mult pentru a putea folosi studiul ca o masura de prevenire HIV.  Cercetatorii nu au putut sa ofere mai mult suport legat de aderenta in cadrul studiului, din cauza ca datele de contact ale participantilor se schimbau continuu, iar personalul nu-i putea localiza. Cu alte cuvinte, aceiasi factori afecteaza aderenta tinerilor la PrEP (profilaxia pre-expunere) ca si aderenta lor la tratamentul anti-HIV.

Autor: Guy Claims
Sursa:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu