marți, 13 aprilie 2010

Testul de rezistenta este foarte util la pacientii care au o incarcatura virala foarte mica

Testele de rezistenta genotipice pot detecta rezistenta la medicamentele antiretrovirale la pacientii care au o incarcatura virala foarte mica, sugereaza un studiu publicat in editia din 1 Mai a Journal of Infectious Diseases.

Un numar de mutatii de rezistenta principale au fost detectate cand incarcatura virala a pacientului era sub 1000 de copii/ml, la fel ca atunci cand incarcatura virala atinge un nivel mai mare.

„Faptul ca se pot detecta mutatii de rezistenta la un nivel al incarcaturii virale atat de mic, sustine utilizarea testului de rezistenta genotipic la pacientii aflati in aceasta situatie pentru a ajuta in ghidarea unei scheme de tratament alternative eficiente” scriu cercetatorii.

Scopul tratamentului anti-HIV este ca nivelul incarcaturii virale sa ajunga la sub 50 de copii/ml. Daca incarcatura virala creste peste acest nivel, se poate dezvolta rezistenta la medicamentele antiretrovirale.O identificare prompta si caracterizarea unei asemenea rezistente poate ajuta pacientul sa se asigure ca primeste tratamentul cel mai adecvat.

Testele de rezistenta genotipic actuale prezinta cea mai mare incredere atunci cand incaractura virala este peste 1000 de copii/ml. Cu toate acestea, modificarea lor este posibila in asa fel incat sa se poata detecta rezistenta la un nivel mai scazut al incarcaturii virale.

Exista putina informatie in legatura cu utilizarea acestor teste la incarcaturi virale mai scazute. Ca urmare, cercetatorii din UK au realizat o analiza retrospectiva pentru a caracteriza pacientii carora li s-au facut teste de rezistenta la un nivel al CD4 mai mic de 1000 copii/ml, profilurile de rezistenta a acestor pacienti si factorii asociati cu detectarea mutatiilor de rezistenta.
Au fost incluse 7861 de rezultate ale testelor de rezistenta de la 3791 de pacienti. Rezultatele au fost stratificate in functie de nivelul incarcaturii virale (<300 copii, 300-999, 1000-2999, 3000-9999, 10,000-29,999, 30,000-99,999, >100,000).

Aproximativ 13% din rezultatele testelor de rezistenta au fost obtinute de la pacienti cu un nivel al incarcaturii virale sub 1000 de copii/ml. Proportia testelor realizate la incarcaturi virale scazute a crescut de la 4% inainte de 1999 la 22% in 2006.

Printre alti factori asociati cu realizarea unui test de rezistenta cand incarcatura virala este sub 1000 de copii/ml au fost inclusi: centrul de tratament (80% din teste la un nivel al incarcaturii virale asa de scazut au fost realizate in trei centre principale); recenta testului in functie de anul calendaristic; terapia antiretrovirala care a inclus in inhibitor de proteaza boostat cu ritonavir (Norvir) si lipsa unui esec virusologic anterior.

Proportia tuturor testelor de rezistenta a scazut de la 75% in 1999 la 48% in 2006. Prevalenta rezistentei la NRTI a oglindit indeaproape acesta tendinta. Cu toate acestea, rezistenta la NNRTI a fluctuat in timp, crescand de la 68% in 1999 la 76% in 2003, si apoi scazand la 56% in 2006. In 1999, 52% din teste au indicat rezistenta la inhibitorii de proteaza, dar acest lucru a scazut la 24% in 2006.

Factorii independent asociati cu detectarea unei rezistente au inclus: testarea timpurie (p < 0.001), un regim de tratament care a inlus un NNRTI(p < 0.001), si neatingerea unui nivel al incarcaturii virale sub 50% de copii/ml (p < 0.001).

Prevalenta mutatiilor de rezistenta au fost diferite in functie de incarcatura virala. Tendinta ca o mutatie de rezistenta sa se dezvolte a existat mai ales atunci cand pacientul a avut o incarcatura virala intre 300 si 10,000 copii/ml.

Atunci cand cercetatorii au facut o analiza pentru a studia daca nivelul incarcaturii virale a afectat numarul total de mutatii de rezistenta prezente, au identificat ca acest lucru varia intr-o foarte mica masura. Pacientii care aveau o incarcatura virala sub 300 de copii/ml au avut o medie de trei mutatii, cei cu o incarcatura virala intre 300-10, 000 de copii/ml au avut o media de patru mutatii si persoanele cu incarcaturi virale peste acest nivel au avut in medie trei mutatii de rezistenta.

Profilurile individuale de rezistenta au variat in functie de incarcatura virala. La pacientii care au experimentat un esec in tratamentul cu NRTI, mutatiile M41L, L210W si T215Y au aparut mai des la cei cu incarcatura virala sub 1000 de copii.ml. Celelate mutatii asociate cu NRTI au avut o prevalenta asemanatoare, indiferent de nivelul incarcaturii virale.

Desi rara, mutatia L74V a aparut mai ales cand incarcatura virala a unui pacient era peste 1000 de copii/ml (7% vs.3%)
La pacientii care au prezentat un esec in tratamentul cu NNRTI, cea mai des intalnita mutatie a fost K103N, care a fost prezenta la 35% dintre persoane. Nivelul incarcaturii virale nu a avut insa o influenta asupra aparitiei acestei mutatii.

Mutatii de rezistenta des intalnite la pacientii care luau un inhibitor de proteaza au fost L90M, M461, V82A, si D30N. Dintre acestea, L90M a aparut deseori la incarcaturi virale scazute (p < 0.001), pe cand celelalte au fost mai prevalente la pacientii cu o incaractura virala peste 1000 de copii/ml.

„Din informatiile noastre, acest studiu ofera prima analiza substantiala a prevalentei mutatiilor de rezistenta principale care apar la incarcaturi virale sub 1000 de copii/ml la pacientii care acceseaza ingrijirile de rutina” comenteaza cercetatorii. „Rata cea mai mare de detectare a mutatiilor de rezistenta a fost observata la un nivel al incarcaturii virale de 300-10,000 copii/ml…cateva mutatii de rezistenta principale fiind la fel de posibil de detectat la un nivel sub 1000 de copii/ml ca si la un nivel peste acest prag”.

Cercetatorii considera ca rezultatele lor au implicatii pentru ingrijirile de rutina in infectia HIV si concluzioneaza „utilizarea testarii genotipice de rezistenta la pacientii care au incarcaturi virale scazute poate fi de ajutor in practica medicala pentru a oferi o schimbare optima si adecvata a regimului de tratament si poate duce la imbunatatirea rezultatelor ”.

Sursa:
Mackie NE et al. Antiretroviral drug resistance in HIV-1 infected patients with low-level viremia. J Infect Dis 201: 1303-07, 2010.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV cu sprijinul Organizatiei NAM
Articolul original poate fi vizualizat aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu