marți, 13 aprilie 2010

Recomandarile curente in tratamentul pentru TBC la persoanele seropozitive trebuie reinnoite, spun expertii

Exista „ingrijorari mari” in legatura cu recomandarile curente in tratamentul pentru coinfectia cu tuberculoza la persoanele seropozitive.

O revizuire sistematica si o meta-analiza publicata in editia din 1 mai a Clinical Infectious Diseases a indicat ca persoanele seropozitive care au primit terapie bazata pe rifamicina pentru cel putin 8 luni au avut cel mai bun raspuns la tratamentul impotriva TBC. Administrarea zilnica a tratamentului, in comparatie cu dozarea intermitenta, si utilizarea terapiei antiretrovirale simultane au reprezentat de asemenea factori asociati cu rezultate mai bune.

Mai mult, autorii acestei revizuiri au fost socati de „saracia studiilor randomizate bine realizate si cu putere mare despre tratamentul administrat in coinfectia HIV-TBC. In ciuda faptului ca 1.3 milioane de persoane traiesc cu coinfectia HIV-TBC, intrebari de baza legate de tratament raman in continuare fara tratament”.

TBC este singura cea mai mare cauza de imbolnavire grava si deces in randul persoanelor seropozitive. In 2007, un numar de 456,000 de persoane seropozitive au murit din cauza infectiei.

Recomandrile curente la nivelul Statelor Unite si al Organizatiei Mondiale a Sanatatii sustin ca persoanelor seropozitive sa li se adminstreze doza standard a tratamentului anti-TBC, cu o durata de 6 luni. Acestea mai sustin de asemenea dozarea de trei ori pe zi saptamanal ca o alternativa la tratamentul zilnic.
Cercetatorii au realizat o revizuire sistematica si o meta-analiza a studiilor randomizate, in care a existat un grup de control, si a studiilor de cohorta in care au fost incluse persoane seropozitive care primeau tratament pentru TBC activ.

Scopul acestora a fost sa stabileasca impactul duratei tratamentului, programul de dozare si utilizarii terapiei anti-HIV simultane asupra rezultatelor.


Cercetatorii au putut sa idenditifce doar sase studii clinice randomizate, cu un grup de control si 21 de studii de cohorta, care erau destul de calitative incat sa fie incluse in analiza lor. Majoritatea au fost insa studii mici, cel mai numeros avand 553 de pacienti.

Durata tratamentului

Utilizarea mai indelungata a terapiei bazata pe rifamicina a fost asociata cu rezultate mai bune. Persoanele care au primit tratament cu rifamicina numai pentru 2 luni, au avut o crestere de 80% in riscul de deces in comparatie cu pacientii carora li s-a administrat 8 luni de tratament (rata ajustata de risc [RAR], 1.8; 95% IC, 1.0-3.1, p = 0.03). Existenta a numai 2 luni de terapie care a inclus acest medicament a fost de asemenea asociata cu o crestere modesta in riscul esecului terapeutic (RAR, 1.3; 95% IC, 0.4-4.1).

O crestere moderata in riscul revenirii infectiei a fost asociata cu terapia de 6 luni in comparatie cu cea de 8 luni (RAR, 2.4; 95% IC, 0.8-7.4).

Programul de dozare

Doza de trei ori saptamanal in timpul fazei initiale de tratament a fost asociata cu rezultate semnificativ mai mici decat tratamentul adminstrat zilnic.
„Meta-analiza noastra a demonstrat ca rata esecului si revenirii sunt reduse daca terapia este administrata in timpul fazei initiale intensive”scriu autorii studiului.

Pacientii care au primit doze intermitente au experimentat mai multe esecuri de tratament (RAR = 4; 95% IC, 1.5-10.4, p = 0.02), si revenirea infectiei (RAR = 4.8; 95% IC, 1.8-12.8, p = 0.002).


Terapia antiretrovirala simultana

Luarea terapiei antiretrovirale simultane a fost asociata cu reducerea riscului de esec terapeutic si al revenirii infectiei. Cu toate acestea , aceste reduceri nu au ajuns sa fie semnificative din punct de vedere statistic.
Studiile au mai indicat ca terapia sub observatie directa, o caracteristica esentiala a programelor de control al TBC in multe locatii, „nu a fost semnificativ asociata cu nici un rezultat”.

„Am reusit sa identificam un singur studiu clinic randomizat care a masurat programul de administrare a tratamentului si numai 3 studii care au masurat durata administrarii tratamentului cu rifamicina in coinfectia HIV-TB”, au comentat cercetatorii.
Acestia au concluzionat ca revizuirea lor „ridica intrebari importante in ce priveste tratamentul administrat de trei ori saptamanal in primele doua luni initiale de terapie, durata optima a terapiei cu rifamicina, si rolul terapiei antiretrovirale la pacientii coinfectati”.
Cercatatorii adauga ca „datele noastre sugereaza ca durata mai mare a terapiei cu rifamicina (cel putin 8 luni) cu o dozare zilnica in faza initiala si adminstrarea concomitenta a terapiei antirovirale, sunt factori care pot fi asociati cu rezultate mai bune”.

Cercatorii subliniaza insa ca aceste concluzii sunt bazate in special pe rezultatele studiilor observationale, si ca urmare trebuie urmate cu precautie.

„ Este nevoie urgent de studii clinice randomizate care sa incerce sa raspunda la intrebarile ridicate de aceasta trecere in revista cu privire la tratamentul pentru TBC activ la persoanele seropozitive” concluzioneaza autorii.

Sursa:
Khan FA et al. Treatment of active tuberculosis in HIV-coinfected patients: a systematic review and meta-analysis. Clin Infect Dis 50: 1288-98, 2010.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV cu acordul Organizatiei NAM.
Articolul original poate fi vizualizat aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu