duminică, 28 martie 2010

Terapia antiretrovirala initiata inainte de conceptie reprezinta un factor de protectie in transmiterea de la mama la copil

Intr-un studiu extins pe patru ani in care au fost incluse femei din Johannesburg, Africa de Sud, publicat in editia online a Journal of Acquired Immune Deficiency Syndromes se subliniaza ca femeile care au inceput terapia antiretrovirala in timpul sarcinii au prezentat un risc de opt ori mai mare de a transmite virusul de la mama la copil in comparatie cu femeile care au ramas insarcinate cand luau deja tratament antiretroviral.

Pentru cele care au inceput TARV in timpul sarcinii, fiecare saptamana aditionala de tratament a redus riscul de transmitere cu 8% (95% CI: 0.87-0.99, p=0.02).
Accesul la tratament si schemele de tratament pentru femeile seropozitive insarcinate determina rata de transmitere de la mama la copil. In unele parti ale lumii, aceasta rata se incadreaza intre 1-2%.

In Africa de Sud prevalenta infectiei HIV prenatala (inainte de nastere) este de 29.3%. In cadrul sectorului public tratamentul antiretroviral pentru femeile seropozitive insarcinate s-a initiat la un nivel al CD4 sub 200 celule/mm³, atunci cand procesul de imunosupresie era deja intr-un stadiu avansat (recomandarile din Africa de Sud s-au schimbat in decembrie 2009 pentru a promova initierea tratamentului mai devreme pentru femeile insarcinate, la un nivel al CD4 sub 350).
In acest context, testarea HIV in clinicile prenatale reprezinta un punct comun al accesarii serviciilor de ingrijire, ceea ce inseamna ca multe femei seropozitive insarcinate sunt identificate atunci cand sunt deja insarcinate si intr-un stadiu avansat de imunosupresie. Ca urmare, acestea incep deseori tratamentul tarziu in sarcina, avand drept rezultat rata mare de transmitere de la mama la copil (Mother To Child Transmission-MTCT). Exista putine date despre efectele si durata schemelor de tratament in ceea ce priveste rata de MTCT pentru acest segment al populatiei.

Oferirea separata a ingrijirilor pentru infectia cu HIV si a celor privind nasterea, a ingreunat situatia femeilor aflate la varsta reproductiva de a obtine ingrijiri adecvate, mai ales atunci cand sunt seropozitive.

Anterior, autorii raportasera despre o cale inovatoare de a oferi ingrijiri medicale: integrarea clinicilor care se ocupa de ingrijirile prenatale si antiretrovirale in cadrul a doua spitale din Johannesburg. Scopul a fost sa determine femeile insarcinate care se afla intr-un stadiu avansat al infectiei HIV sa inceapa tratamentul mai devreme, si astfel sa duca la imbunatatirea sanatatii copilului si a celei materne.

S-au analizat efectele tipului si duratei tratamentului asupra ratei MTCT intr-o cohorta combinata din aceste locatii intre Ianuarie 2004 si August 2008. Cele doua clinici ANC-ARV (antenatal antriretroviral) din cadrul Spitalului Academic Charlotte Maxeke Johannesburg si Spitalului pentru Mame si Copii Rahima Moosa au primit cazuri de la aproximativ 28 de clinici din orasul Johannesburg si suburbiile inconjuratoare.

Femeile care au fost monitorizate la aceste clinici erau insarcinate, seropozitive, si aveau un nivel de baza al CD4 de 250 celule/mm³ sau o alta indicatie pentru inceperea tratamentului.

Eligibile pentru studiu au fost femeile care au venit la clinica din Ianuarie 2004 pana in August 2008, cele carora li se daduse anterior nevirapine in doza unica, cele care au ramas insarcinate in timp ce luau TARV, si cele care au inceput TARV in timpul sarcinii. Cohortele au fost monitorizate in timpul sarciii pana la 4-6 saptamani dupa nastere, cand s-a facut testarea copilului pentru HIV. Odata ce s-a determinat statusul copilului, mama si copilul au fost apoi indrumati catre clinicile care ofereau ingrijiri pentru HIV din cadrul comunitatii pentru follow-up pe termen lung.

Din cele 1,142 femei monitorizate, s-au cules date pentru 873 de copii. In ce priveste celelalte sarcini, fie pentru cuplul mama/copil nu s-a putut realiza follow-up fie sarcina a fost pierduta.

Media timpului de cand erau pe tratament la nastere pentru 85% din femei care au inceput TARV in timpul sarcinii a fost de 10.7 saptamani in comparatie cu 93.4 saptamani pentru cele care au devenit insarcinate pe TARV. 43 din cei 874 (4.9%) de copii au avut teste HIV pozitive , fara diferente detectate intre schemele de tratament.Rata de transmitere la femeile care au devenit insarcinate in timp ce luau TARV a fost semnificativ mai redusa decat la cele care au inceput TARV in timpul sarcinii (0.7% in comparatie cu 5.7%, P=0.01)

Rata de transmitere este ridicata pentru aceasta cohorta cu un nivel al CD4 redus, noteaza autorii, mai ales atunci cand se compara situatia cu cea a altor tari. De exemplu, autorii citeaza un studiu recent in Africa de Vest in care au participat femei care au inceput TARV in timp ce erau insarcinate cu o durata de tratament comparabila (media de 11.7 saptamani) dar care au indicat o rata a MTCT de 2.3% dupa 12 luni, jumatate din cea a cohortei Sud-Africane la 4-6 saptamani.Autorii sunt nesiguri asupra motivului acestei diferente dar sugereaza ca timpul mai scurt pe tratament si o proportie mai mare de femei cu un nivel al CD4 foarte mic pot fi factori care sa explice rata ridicata de transmitere in Africa de Sud.

Autorii noteaza ca femeile care aveau 12 luni de tratament sau mai putin au indicat aceeasi rata de transmitere de 7.4 % ca si cele care au primit nevirapine in doza unica. Pentru femeile care au nascut insa fara nici un fel de tratament, rata transmiterii a fost de doua ori mai ridicata (17.4%). Acestia au adaugat ca durata timpului pe tratament a servit drept un surogat pentru incarcatura virala la momentul nasterii. Dupa cum noteaza acestia, suprimarea maxima a incarcaturii virale are loc la 10-16 saptamani dupa ce se incepe TARV, si nivelul incarcaturii virale este un factor de risc primar pentru MTCT.

Date fiind dificultatile testarii pentru incarcatura virala in locatii cu resurse limitate ei streseaza ca solutia rezida in gasirea unor alte metode de identificare si categorisire a riscului pentru femeile insarcinate.Autorii subliniaza ca studiul lor sustine rezultatele altor studii cum ca indiferent de locatie, cu cat se initiaza mai devreme TARV si cu cat este mama mai mult timp pe tratament, cu atat mai buna este atat sanatatea mamei cat si cea a copilului ei.

Cu toate acestea, autorii reamintesc ca desi in aceasta locatie integrarea ingrijirilor prenatale si a serviciilor de ingrijire pentru infectia HIV s-a facut cu succes, femeile seropozitive inca sunt diagnosticate tarziu. Ca urmare, „eforturi suplimentare sunt necesare pentru a elimina barierele existente in serviciile sociale si medicale care pot contribui la diagnosticarea tarzie a femeilor seropozitive din Africa de Sud”.

Sursa:

Hoffman RM et al. Effects of highly active antiretroviral therapy duration and regimen on risk for mother-to-child transmission of HIV in Johannesburg, South Africa. Journal of Acquired Immune Deficiency Syndromes, advance online edition, March 2010.

Acest articol este tradus de Asociatia SENS POZITIV cu sprijinul Organizatiei NAM.
Articolul original poate fi vizualizat aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu