marți, 6 octombrie 2009

Sprijinul din partea semenilor si alarmele text conduc doar la imbunatatiri ocazionale ale aderentei la tratamentul HIV

Interventiile facute in scopul de a imbunatati aderenta la terapia antiretrovirala cum sunt sprijinul din partea semenilor si mesajele electronice sunt doar partial eficiente, raporteaza investigatori din SUA in editia online a Journal of Acquired Immune Deficiency Syndromes.

Sprijinul semenilor a imbunatatit aderenta pe termen scurt, insa nu a fost asociat cu schimbari semnificative asupra incarcaturii virale sau a numarului de celule CD4, in timp ce mesajele electronice nu au avut vreun efect asupra numarului de pastile luate, insa au parut ca imbunatatesc markerii de laborator.

Tratamentul antiretroviral poate imbunatati semnificativ sanatatea si speranta de viata a persoanelor HIV-pozitive. Cu toate acestea, tratamentul HIV trebuie sa fie luat foarte riguros si rezultatele cele mai bune sunt observate la pacientii care isi iau toate, sau aproape toate, dozele lor. Multi indivizi nu obtin niveluri asa de mari ale aderentei.

Investigatori din Seattle au conceput un trial controlat, randomizat, prospectiv, pentru a vedea daca sprijinul semenilor, mesajele electronice, sau o combinatie a celor doua va imbunatati nivelurile aderentei atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, la pacientii care primesc terapie antiretrovirala.

Studiul lor a fost realizat intre 2003 si 2007 si a inclus 224 indivizi. Acesti pacienti fie isi incepeau, fie isi schimbau terapia antiretrovirala.

Pacientii au fost distribuiti intamplator intr-una dintre cele patru ramuri ale studiului. Primul grup a beneficiat de sprijin pentru aderenta din partea semenilor. Acesta a fost oferit de alti pacienti HIV-pozitivi la intalniri si prin intermediul apelurilor telefonice.

Al doilea grup a inclus pacienti care au primit alarme text pentru a-si lua medicatia lor HIV, iar al treilea grup a primit atat sprijin din partea semenilor, cat si alarme electronice.

Al patrulea grup al studiului a inclus pacienti care au primit suport standard pentru aderenta constand din intalniri cu cadre medicale specializate si informatii despre medicatia lor si despre importanta aderentei.

Sprijinul pentru aderenta a fost oferit timp de trei luni, iar la inceput, si apoi dupa doua saptamani, trei luni, sase luni si noua luni, pacientii au fost intervievati despre aderenta lor. Le-au fost prelevate probe de sange pentru a masura numarul de celule CD4 si incarcatura virala. De asemenea pentru a monitoriza aderenta au fost folosite capace electronice pentru cutiile cu medicamente, capace care inregistrau fiecare deschidere.

Doar putin peste 50% dintre indivizii din ramura care a inclus sprijin din partea semenilor au frecventat cel putin jumatate dintre intalnirile de suport si doar 40% dintre alarmele tip mesaje electronice despre aderenta au fost luate in seama.

La inceputul studiului, 70% dintre pacienti au raportat o aderenta de 100%, insa aceasta a scazut la 58% dupa trei luni, 51% dupa sase luni si 49% dupa noua luni.

Dupa trei luni, 67% dintre aceia care au beneficiat de sprijin din partea semenilor au raportat o aderenta de 100% in ultimele sapte zile, comparativ cu 52% dintre pacientii care nu au beneficiat de un asemenea sprijin, diferenta considerata statistic semnificativa (p = 0,02). Insa acest avantaj a disparut dupa sase si noua luni.

Monitorizarea electronica a aderentei a sugerat un nivel usor mai mare de luare a medicamentelor in procent de 100% in randul acelora care au beneficiat de sprijin din partea semenilor la luna trei, insa, inca o data, aceasta diferenta a disparut pana la lunile sase si noua.

Nu a existat nicio dovada ca pacientii care au primit mesaje electronice pentru a le aminti sa isi ia medicatia HIV au avut o aderenta mai buna, la oricare punct de control.

Totusi, aceia care au primit mesaje electronice au avut o probabilitate semnificativ mai mare de a avea o incarcatura virala sub 1000 copii/ml la toate punctele de control, decat aceia care nu au beneficiat de acest gen de sprijin pentru aderenta (p = 0,04).

Investigatorii sugereaza ca acest rezultat virusologic imbunatatit a fost posibil deoarece au existat imbunatatiri marginale ale aderentei, situate sub tinta de 100% a studiului.

”Aceste descoperiri sugereaza ca primirea sprijinului informational, emotional si sustinut din partea semenilor ar putea promova aderenta, insa acel efect nu persista atunci cand sprijinul este oprit. Sprijinul social continuu, poate din partea indivizilor implicati mai mult in viata participantilor, ar putea avea rezultate mai mari in promovarea si sustinerea aderentei pe termen lung”, scriu investigatorii.

Ei concluzioneaza: „mentinerea aderentei optima necesita un set de comportamente dinamice si complexe care pot necesita interventii de un rafinament egal cu al acelora oferite de personalul antrenat si facute in asa fel incat sa fie oferite intr-un mod continuu.”

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu