luni, 12 octombrie 2009

O data obtinuta suprimarea incarcaturii virale pe termen lung, aderenta este mai indulgenta

Nevoia pentru o aderenta perfecta sau aproape perfecta la tratamentul HIV este mai putin importanta dupa ce un pacient a avut o incarcatura virala nedetectabila timp de cel putin un an, sugereaza o cercetare americana publicata in PLoS One.

Cercetarea, facuta pe 221 pacienti, sugereaza ca dupa un an de incarcatura virala nedectabila, un pacient poate sa isi piarda pana la jumatate din dozele sale si sa nu aiba o probabilitate de recul virusologic mai mare de 2%, in comparatie cu o probabilitate de 49% de recul virusologic la acest nivel de aderenta dupa numai o luna de incarcatura virala nedetectabila.

Aderenta este singurul factor considerat drept cel mai important pe care il poate controla pacientul in ceea ce priveste succesul sau esecul terapiei sale antiretrovirala. Aderenta aproape perfecta a fost necesara pentru o suprimare virusologica sustinuta a HIV cu medicamentele ARV mai vechi, insa chiar si medicamentele mai noi au nevoie de niveluri foarte inalte de aderenta.

Cu toate acestea, cercetari mai noi sugereaza ca niveluri mai inalte de aderenta sunt necesare pentru suprimarea HIV in perioada initiala dupa inceperea terapiei ARV, decat este nevoie dupa ce incarcatura virala a fost nedetectabila pentru o perioada sustinuta de timp.

O echipa de investigatori condusa de Dr. David Bangsberg de la Harvard Initiative for Global Health, impreuna cu cercetatori de la Universitatea Californiei, din San Francisco, au emis ipoteza ca impactul aderentei asupra riscului ca incarcatura virala sa devina detectabila ar fi diferit in functie de cat de mult timp au mentinut inainte o incarcatura virala nedetectabila.

Prin urmare, au inceput un studiu care implica 221 de pacienti pentru a determina efectul aderentei asupra incarcaturii virale dupa lungi perioade de suprimare virusologica.

Studiul a avut loc intre 1998 si 2007. Aderenta a fost masurata prin intermediul unei numarari neanuntata a pastilelor la domiciliul pacientului o data la intre trei si sase luni, fiecare individ fiind inrolat in studiu pentru 12 luni.

Nivelul aderentei a fost intre 0-100%, cu o medie de 92%.

Toti cei 221 de pacienti din studiu au obtinut initial suprimarea virusologica, insa 108 (49%) au experimentat un recul ulterior al incarcaturii lor virala.

Analiza statistica a indicat ca riscul de esec virusologic mai redus este asociat cu o durata mai indelungata de suprimare a incarcaturii virale si cu administrarea unei scheme terapeutice bazata pe un INNRT.

Pentru toate nivelurile de aderenta de 50% sau peste, a existat o reducere semnificativa a riscului ca incarcatura virala sa revina dupa 12 luni de suprimare virusologica, in comparatie cu riscul de dupa o luna in care incarcatura virala a fost nedetectabila.

Un nivel al aderentei intre 50-74% dupa o luna de suprimare virusologica de succes a fost asociat cu un risc de 50% ca incarcatura virala sa devina detectabila. Cu toate acestea, dupa ce un pacient a mentinut o incarcatura virala nedetectabila timp de un an de zile, aderenta la acest nivel a fost asociata cu un risc de aproximativ 2% ca HIV sa revina la niveluri detectabile.

Totusi, cercetatorii avertizeaza ca “in timp ce procentul necesar de aderenta pentru a mentine o suprimare virusologica poate scadea in timp, scopul ca aderenta sa fie aproape perfecta ar trebui sa ramana neschimbat”.

Ei concluzioneaza ca „terapia mai potenta si suprimarea virusologica sustinuta pot reduce consecintele virusologice ale dozelor pierdute, iar aderenta imbunatatita va creste probabilitatea durabilitatii si sustinerii unei suprimari virusologica”.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu