joi, 1 octombrie 2009

Inceputul depresiei inseamna aderenta mai slaba la tratamentul HIV

Inceputul depresiei poate duce la aderenta mai slaba la tratamentul HIV, raporteaza investigatori din SUA intr-un studiu publicat in editia online a Journal of Acquired Immune Deficiency Syndromes. Cercetarea a mai aratat ca un procent mare de pacienti HIV-pozitivi au simptome ale depresiei.

In plus fata de depresie, genul feminin, rasa african americana si saracia au fost asociate cu aderenta mai slaba la tratamentul HIV.

Sunt necesare niveluri ridicate ale aderentei pentru a se obtine beneficiu maxim din partea tratamentului HIV, cercetarile sugerand ca cele mai bune rezultate sunt observate la indivizii care isi iau cel putin 95% din dozele lor. Cu toate acestea, multi pacienti considera ca acest lucru este dificil de obtinut.

Studiile anterioare au aratat ca depresia reprezinta unul dintre factorii care pot afecta aderenta la tratamentul HIV. Insa cercetarea care sa investigheze aceasta relatie a fost limitata de conceptul sau pe sectiune incrucisata. Mai mult, aceasta cercetare anterioara nu a explorat relatia dintre inceputul depresiei si aderenta.

Prin urmare investigatori de la Studiul despre Nutritie si Viata Sanatoasa din SUA au conceput un studiu cautand relatia dintre inceputul depresiei si aderenta la tratamentul HIV de-a lungul unei perioade care a inclus patru vizite clinice.

Pentru diagnosticarea depresiei au fost folosite scale validate, iar aderenta a fost evaluata prin raportarea proprie a pacientului. Aderenta suboptimala a fost definita ca aderenta sub 95% in ultimele sapte zile.

De asemenea investigatorii au examinat care dintre ceilalti factori au fost asociati cu aderenta mai slaba.

Pacientii au fost evaluati pentru depresie la fiecare vizita clinica si au fost eligibili pentru includerea in studiu daca nu aveau semne de depresie la primele doua vizite ale studiului. Un total de 225 pacienti au fost eligibili pentru includerea in studiu.

Trei sferturi erau barbati, 40% erau non-albi, si majoritatea (89%) erau absolventi de liceu. Incarcatura virala a fost sub 400 copii/ml la sfarsitul studiului la 63% dintre pacienti.

Dintre cei 225 pacienti fara simptome depresive la primele doua vizite ale studiului, 51 (22%) au dezvoltat simptome depresive pana la vizitele clinice trei si patru. Persoanele la care s-a instalat depresia au avut o probabilitate mai mare sa fie femei (37% vs 18%, p=0,005), sa traiasca in saracie (venitul anual sub 10.000 USD pe an, 58% vs 36%, p=0,005), sa aiba mai multe simptome ale infectiei HIV (p=0,001), si sa beneficieze de un ajutor social mai mic (p=0,0001).

In randul celor 177 pacienti evaluati ca fiind aderenti la tratamentul lor HIV la vizitele studiului unu si doi, 34% dintre aceia la care s-a instalat depresia au avut o aderenta suboptimala la cele doua vizite ulterioare ale studiului, comparativ cu 19% dintre aceia fara asemenea simptome (p=0,05).

Analiza statistica care a verificat posibilii factori cofondatori a aratat ca instalarea depresiei aproape ca a dublat riscul de aderenta suboptimala (rata de risc [RR] = 1,8 [intre 1,1 si 3,0]; incredere 95%). Rasa african americana a reprezentat de asemenea un prezicator al aderentei mai slaba (RR = 1,9 [intre 1,2 si 3,3]; incredere 95%).

”Influenta simptomelor depresive asupra aderentei la antiretrovirale este dinamica, mai degraba decat statica”, scriu investigatorii, „descoperirea noastra ca instalarea simptomelor depresiei este asociata cu o schimbare spre aderenta suboptimala sprijina necesitatea unor cercetari viitoare pentru a evalua impactul tratarii depresiei asupra aderentei la terapia antiretrovirala inalt activa.”

Investigatorii de asemenea considera ca studiul lor „subliniaza importanta screeningului continuu, si acordarea atentiei, pentru depresia din randul femeilor si barbatilor cu infectie HIV.”

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu