joi, 15 octombrie 2009

Femeile cu HIV coinfectate cu hepatita B sau C au un risc crescut de probleme osoase

Femeile HIV-pozitive care sunt coinfectate cu hepatita B sau C au densitatea minerala osoasa mai scazuta decat femeile HIV-pozitive care nu au aceste coinfectii, raporteaza investigatori italieni in editia din octombrie a AIDS.

Aceasta diferenta nu a fost, insa, prezenta la barbati, densitatea minerala osoasa fiind in arii mari comparabila intre barbatii coinfectati cu HIV si hepatita si barbatii infectati doar cu HIV.

Investigatorii fac un apel pentru realizarea unor studii viitoare in scopul de a „elucida mecanismul pentru densitatea minerala osoasa scazuta la femeile coinfectate.”

Terapia antiretrovirala a adus imbunatatiri semnificative prognosticului indivizilor infectati cu HIV, existand acum un optimism ca un asemenea tratament va oferi pacientilor cu HIV oportunitatea de a trai o viata intreaga.

Cu toate acestea, studiile au aratat in mod constant ca, coinfectia cu hepatita B, hepatita C, este asociata cu rate mai mari de imbolnaviri serioase si deces la pacientii cu HIV.

Asa cum era de asteptat, majoritatea cercetarilor despre impactul coinfectiei cu hepatita la indivizii cu HIV s-au axat pe boala hepatica. Cu toate acestea, atat hepatita B, cat si hepatita C, pot cauza alte complicatii importante asupra sanatatii, una dintre acestea este densitatea minerala osoasa scazuta.

Investigatori din Modena, Italia, au realizat prin urmare un studiu pe sectiune incrucisata pentru a determina prevalenta si factorii de risc pentru densitatea minerala osoasa redusa la pacientii cu HIV care de asemenea aveau si coinfectie cu hepatita B sau C.

Densitatea minerala osoasa a fost evaluata prin utilizarea scanarilor DEXA la nivelul al doua regiuni, coloana lombara si col femural. Investigatorii au calculat scorul Z specific varstei si sexului – diferenta dintre densitatea minerala osoasa asteptata si aceea reala in functie de varsta si sexul individului – un scor Z de cel putin - 0,2 a fost interpretat ca indicand o densitate osoasa semnificativ mai scazuta decat aceea asteptata.

De asemenea au fost prelevate probe de sange pentru a evalua incarcatura virala HIV, numarul de celule CD4 si pentru a masura parametrii metabolici care pot afecta densitatea minerala osoasa.

Realizat intre 2004 si 2007, studiul a inclus 1237 pacienti. Anticorpii pentru hepatita B au fost detectati la 85 (9%) de indivizi, iar anticorpii pentru hepatita C la 572 (47%).

A fost gasita o relatie semnificativa intre coinfectia cu hepatita, sex si densitatea minerala osoasa atat la nivelul coloanei lombara (p = 0,002), cat si la nivelul colului femural (p = 0,04). Prin urmare, investigatorii au analizat toate rezultatele lor in functie de sex.

Barbatii au avut in general scoruri Z mai mici decat femeile la nivelul coloanei lombara (- 0,5 vs + 0,06, p < 0,001). Totusi, femeile coinfectate cu hepatita C aveau scoruri Z mai scazute decat femeile infectate doar cu HIV pentru densitatea minerala osoasa din aceasta regiune (- 0,15 vs + 0,29, p < 0,001). Aceasta diferenta s-a mentinut si dupa excluderea altor factori care ar fi putut afecta densitatea minerala osoasa (p < 0,001).

Prin contrast, nu au existat diferente semnificative in densitatea minerala osoasa la nivelul regiunii lombara a coloanei intre barbatii coinfectati si monoinfectati.

In continuare investigatorii au cautat diferentele dintre scorurile Z ale densitatii minerala osoasa la nivelul colului femural. Inca o data, femeile coinfectate aveau scoruri Z mai mici decat femeile monoinfectate, chiar si dupa excluderea factorilor cofondatori posibili (diferenta: - 0,26, p = 0,02).

Cu toate acestea, scorurile Z ale densitatii osoasa la nivelul colului femural au fost asemanatoare pentru barbatii coinfectati si aceia monoinfectati.

De asemenea investigatorii au realizat analize pentru a vedea daca riscul densitatii minerala osoasa a fost diferit intre indivizii coinfectati cu HIV si hepatita C si aceia infectati doar cu HIV.

De doua ori mai multe femei decat barbati (8% vs 4%, p < 0,001) aveau un scor Z la nivelul coloanei lombara de - 0,2 sau mai putin.

Mai mult, densitatea minerala osoasa scazuta la nivelul coloanei lombara a fost mai des intalnita la pacientii coinfectati decat la indivizii monoinfectati (9% vs 6%).

Dupa eliminarea factorilor cum ar fi utilizarea terapiei antiretrovirala, fumatul si nivelul activitatii fizica, investigatorii au descoperit ca riscul de densitate minerala osoasa scazuta in aceasta regiune a fost mai mare la femeile coinfectate decat la barbatii coinfectati.

Densitatea minerala osoasa scazuta la nivelul colului femural a fost usor mai prevalenta in randul femeilor decat al barbatilor (8% vs 7%). Scorurile Z de - 0,2 sau mai putin au fost de asemenea mai des intalnite la pacientii coinfectati (9% vs 7%), insa aceasta diferenta nu a fost semnificativa.

Dupa eliminarea factorilor cofondatori, investigatorii inca o data au descoperit ca riscul de densitate minerala osoasa scazuta in aceasta regiune a fost crescut la femeile coinfectate, insa nu si la barbatii coinfectati. Insa asocierea a fost slaba si nu a atins semnificatie statistica.

In final, investigatorii au analizat impreuna scorurile de la nivelul coloanei lombara si colului femural. Aceasta a aratat ca scorurile Z scazute in aceste regiuni au fost mai des intalnite la femei decat la barbati (14% vs 9%, p < 0,001). Dupa eliminarea factorilor cofondatori, asocierea dintre coinfectia cu hepatita si scorurile Z scazute in aceste regiuni a persistat la femei (RS ajustata 2,89 [intre 1,31 si 6,29]; 95% incredere), insa nu si la barbatii coinfectati.

Axandu-se pe indivizii coinfectati cu hepatita C, ei au descoperit ca scorurile Z ale densitatii minerala osoasa au fost semnificativ mai scazute la nivelul ambelor regiuni la femeile coinfectate (RS ajustata 2,99 [intre 1,33 si 6,74]; incredere 95%), insa inca o data acest lucru nu a fost observat la barbatii coinfectati.

”Am descoperit ca hepatita virala a crescut riscul de densitate minerala osoasa scazuta in randul pacientilor infectati cu HIV”, comenteaza investigatorii. Ei relateaza ca motivele pentru care aceasta asociere a fost semnificativa la femeile coinfectate „raman neclare”, insa ei sustin ca exista multe lucruri neclare despre impactul coinfectiei cu hepatita B sau C asupra metabolismului osos.

”Studiile viitoare ar trebui sa evalueze ratele de fracturi si sa examineze factorii de risc si mecanismele posibile pentru masa osoasa scazuta in randul pacientilor coinfectati cu HIV/hepatita virala”, concluzioneaza autorii.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu