duminică, 18 octombrie 2009

Descoperirea structurei unei enzime arata calea spre crearea unor medicamente anti-HIV mai putin toxice

Cercetatori de la Universitatea Texasului din Austin spun ca o noua descoperire, care desluseste structura moleculara a unei enzime mitocondriala numita polimeraza gamma, ar putea permite viitorilor producatori de medicamente sa identifice noi analogi de nucleozide care sunt mai putin toxici. Lucrarea lor a fost publicata saptamana trecuta in Cell.

”Multe dintre medicamentele anti-HIV sunt concepute in scopul de a opri procesul de replicare a ADN-ului,” declara Dr. Whitney Yin, profesor asistent de chimie si biochimie. „Acesta se dovedeste a fi un mare lucru facut cu scopul de a ajuta la eliminarea infectiilor virale, deoarece opreste procesul de replicare virala.”

”In acelasi timp, insa, cand se tinteste un asemenea proces critic la virusuri, se pot tinti de asemenea si enzimele umane care indeplinesc functii asemanatoare in celulele normale, acesta fiind lucrul care produce efecte secundare periculoase ale medicamentelor.”

Atunci cand mitocondriile functioneaza normal, ele produc majoritatea energiei care sustine celulele umane. In momentul in care enzima polimeraza gamma vine in contact cu anumite medicamente antiretrovirale, insa, ea poate incorpora medicamentul in ADN-ul mitocondriei, acest lucru interferand cu procesul normal de replicare. Acesta interfera cu abilitatea mitocondriei de a functiona.

Dintre medicamentele antiretrovirale folosite in prezent, d4T (stavudina, Zerit) si AZT (zidovudina, Retrovir) au probabilitatea cea mai mare de a fi incorporate in polimeraza gamma, conducand la toxicitati mitocondriale cum ar fi neuropatia periferica (deteriorarea nervilor), niveluri ridicate de lactat, neutropenia si miopatia (deteriorarea muschilor).

Alte medicamente antiretrovirale din clasa analogilor de nucleozide sau necleotide cum ar fi 3TC (lamivudina, Epivir), abacavir (Ziagen) si tenofovir (Viread) au o tendinta mult mai mica de a fi incorporate in ADN-ul mitocondriei, neproducand toxicitate mitocondriala. Efectele lor secundare apar din cauza altor mecanisme.

”Aceasta este o oportunitate unica pentru conceperea medicamentelor,” spune Yin. „Acum avem doua imagini una langa alta. Avem proteina virala, la nivelul careia actionam, si proteina umana. Stim ca nu trebuie sa actionam in aceasta regiune in care cele doua proteine sunt identice, ci mai degraba sa ne axam pe regiunile in care ele sunt diferite.”

Descoperirea s-ar putea dovedi de asemenea folositoare si la reconceperea medicamentelor existente, cum ar fi d4T, pentru a le face mai putin toxice. d4T este foarte ieftin de produs, in parte din cauza dozei mica de medicament care este administrata. O versiune conceputa sa il faca mai putin toxic va avea un interes particular in tarile in curs de dezvoltare, insa un obstacol important spre o versiune mai putin toxica a d4T necesita investitii importante in trialuri clinice in scopul de a-i dovedi siguranta si eficienta.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu