joi, 1 octombrie 2009

Deportarea emigrantilor cu HIV adesea contravine tratatelor privind drepturile omului

Guvernele nationale ar trebui sa reexamineze politicile de deportare pentru persoanele care traiesc cu HIV, a declarat Human Rights Watch (Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului) intr-un raport emis joi 24 septembrie. Organizatia a facut un apel catre guverne, agentii internationale si donatori pentru a asigura ca emigrantii HIV-pozitivi sa aiba acces la terapia antiretrovirala in momentul in care sunt detinuti si pentru a asigura ca, daca sunt deportati, emigrantii sa poata sa mentina accesul la tratament si ingrijiri medicale.

Raportul a fost facut impreuna cu African HIV Policy Network (Reteaua Africana de Politici HIV), Deutsche AIDS-Hilfe si European AIDS Treatment Group (EATG – Grupul European de Tratament SIDA), si descrie cazuri dintr-o arie larga de tari din toata lumea.

Drepturile internationale ale omului si legile privind refugiatii au interzis cu mult timp in urma deportarile intr-un stat unde persoana deportata ar fi la risc de a fi supusa la tortura sau alte actiuni chinuitoare, inumane, sau tratament degradant sau pedepse.

Cu toate acestea autorii sustin ca procedurile nationale pentru deportare sunt adesea insuficiente sau incomplete pentru a proteja drepturile persoanelor care traiesc cu HIV impotriva reintoarcerii la asemenea practici. Daca tratamentul sau suportul social este inadecvat, ei cred ca acest lucru poate echivala cu tratamentul inuman sau degradant.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este una dintre organismele care a interpretat aceasta obligatie intr-un mod explicit, astfel incat daca tratamentul antiretroviral este in principiu disponibil in tara primitoare si daca boala nu a atins inca un stadiu terminal, deportarea nu va fi considerata a constitui un tratament degradant sau inuman.

Autorii relateaza ca in unele situatii indivizii pot fi deportati pentru motive care nu au legatura cu statusul lor HIV. Totusi tarile care au restrictii de intrare sau rezidenta pentru strainii cu HIV pot deporta oamenii doar din cauza statusului lor HIV.

De exemplu, in 2008 Emiratele Arabe Unite au deportat 1.518 persoane infectate cu HIV, hepatita B sau C, sau tuberculoza. Muncitorii emigranti sunt supusi testarii HIV obligatorie, de obicei fara consiliere, iar aceia care sunt gasiti pozitivi sunt retinuti, fara tratament antiretroviral, si apoi repatriati in tara lor de origine, fara nicio referinta catre serviciile medicale.

Un sistem asemanator din Coreea de Sud a fost contestat cu succes in Inalta Curte de Justitie din Seul pe baza drepturilor omului si a sanatatii publice. Cu toate acestea testarea obligatorie pentru muncitorii straini a ramas in vigoare.

Africa de Sud are un numar mare de muncitori emigranti, in mare parte din celelalte tari din regiune, si chiar daca nu are restrictii asupra rezidentei pe baza statusului HIV, indivizii pot fi deportati din cauza altor motive. Human Rights Watch considera ca deportarea persoanelor cu HIV catre tarile vecine unde ingrijirea medicala este inadecvata este impotriva atat a constitutiei din Africa de Sud, cat si a tratatelor internationale.

S-au adus in discutie cazuri in care muncitorii emigranti, uneori coinfectati cu tuberculoza rezistenta la multe medicamente, au fost lasati la granita cu tara lor de origine, fara niciun tratament sau referiri. Autorii spun ca acest lucru poate echivala cu condamnarea la moarte.

Statele Unite de asemenea este criticata pentru ca nu le asigura accesul la tratament persoanelor care sunt detinute inainte de deportare, sau in perioada dinainte de a ajunge la destinatie.

Raportul spune ca, chiar daca tratamentul antiretroviral este disponibil in principiu intr-o tara, indisponibilitatea regionala, neintelegerea sistemului sanitar de catre un individ, barierele de limba, lipsa legaturilor comunitare, listele de asteptare, lipsa medicamentelor de linia a doua sau a treia, si crizele de medicamente, toate pot face ca tratamentul sa fie indisponibil in practica.

Autorii raportului recomanda ca guvernele nationale:

• Sa publice informatii cuprinzatoare despre deportarea indivizilor HIV-pozitivi, incluzand numarul de indivizi indepartati, motivele pentru indepartare, si tarile catre care sunt deportati.
• Sa revizuiasca standardele nationale despre deportarea persoanelor care traiesc cu HIV pentru a asigura conformitatea cu interdictiile internationale despre trimiterea in regiuni unde ei pot fi supusi tratamentului inuman sau degradant.
• Unde se poate, sa contacteze autoritatile de sanatate si furnizorii din tara de origine a fiecarui deportat, sa realizeze un plan pentru a continua sa asigure ingrijiri fara intrerupere, si sa furnizeze provizii medicale temporare daca este necesar.

Tinand un discurs la un eveniment de lansare a raportului la Casa Comunelor din Londra, Titise Kode de la Reteaua Africana de Politici HIV a punctat ca raportul a descris situatii din lumea intreaga care insa isi gasesc paralele si in Regatul Unit.

Ea a facut un apel pentru o mai buna legatura intre politicile Oficiului de Stat, Departamentului de Sanatate si Departamentului pentru Dezvoltare Internationala, si a solicitat guvernului din Regatul Unit sa asigure ca deportarea sau indepartarea nu va conduce la retragerea tratamentului.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu