vineri, 18 septembrie 2009

Tratamentul initiat devreme si intreruperea acestuia nu afecteaza progresia bolii, descopera un studiu

Rezultatele celui mai mare studiu facut pana acum despre posibilitatea ca terapia antiretrovirala (TARV) imediata ar putea aduce beneficii persoanelor cu infectie HIV recenta au descoperit ca tratamentul imediat urmat de intreruperea tratamentului nu a produs vreo scadere a ‚punctului prestabilit’ al incarcaturii virale viitoare la persoanele care incep TARV in infectia timpurie, si nicio scadere a punctului prestabilit asteptat al pacientilor care incep tratamentul in infectia acuta, inainte de seroconversie.

Studiul ACTG 371 a evidentiat ca, la persoanele care si-au intrerupt tratamentul dupa un an de terapie, o minoritate mare dintre pacienti (40%), si aproape jumatate (48%) dintre cei cu o incarcatura virala initiala de sub 100.000 de copii/ml, inca au avut o incarcatura virala mai mica decat 5.000 la sase luni dupa ce au incetat sa isi mai ia schema terapeutica initiala.

Cu toate acestea, cercetatorii nu au putut sa mentioneze daca strategia lor a produs un control imunitar imbunatatit si beneficii clinice in comparatie cu pacienti similari care nu au inceput terapia. Ei au concluzionat: „Initierea terapiei ARV timpurie urmata de intreruperea tratamentului nu produce alterari profunde ale cursului bolii, asa cum sugerau studiile conduse fara un grup de control."

In studiu au fost recrutati 121 de pacienti, 50 cu infectie HIV acuta (diagnosticati in prima luna, inainte de seroconversia anticorpilor) si 71 cu infectie ne-acuta dar recenta (diagnosticati in urmatoarele doua luni)

Studiul a identificat ca nu au existat diferente semnificative in ratele de suprimare virala, recul viral si declinul CD4 in timpul intreruperii tratamentului intre pacientii care au inceput tratamentul in timpul infectiei acute si pacientii care se aflau in infectia timpurie. Aceste rezultate readuc in prim plan indicii din studii mai mici in legatura cu faptul ca tratamentul pre-seroconversie poate produce scaderi permanente ale incarcaturii virala si incetinirea progresiei bolii.

Cercetatorii comenteaza: „Pare putin probabil ca un oricare alt studiu clinic va recruta pacienti care se afla mai aproape de momentul initial al infectiei decat studiul ACTG 371”. Studii clinice bazate pe incercarea de a identifica cazuri chiar mai timpurii si de a le trata, nu ar „scoate in evidenta realitatea infectiei primare cum este observata in contextul clinic”, au adaugat ei.

Studiul a oferit tuturor pacientilor o schema standardizata de antiretrovirale timp de un an. Daca incarcatura virala a pacientilor era sub 50 in acest moment, ar fi putut atunci sa aleaga sa-si intrerupa tratamentul. Punctul de final primar a fost definit drept un nivel al incarcaturii virale sub 5.000 la 24 de saptamani dupa ce a fost initiata intreruperea tratamentului.

Pacientii au reinceput tratamentul daca aveau peste 50.000 incarcatura virala sau trei masuratori consecutive ale incarcaturii virale peste 5.000. Inca un ciclu de intrerupere a tratamentului a fost oferit daca pacientii atingeau o incarcatura virala sub 50 din nou si mentineau o incarcatura virala sub 400 timp de cel putin doua luni.

ACTG 371 a inceput in 1999 ca un studiu despre strategia de introducere/mentinere a tratamentului si intrerupere ulterioara pentru pacientii aflati in stadiul infectiei timpurii. A fost modificat intr-un studiu mai restrans si pacientii au fost stratificati in cei cu infectie acuta si cei cu infectie recenta.

„Varsta” inaintata a studiului se reflecta in faptul ca schema de tratament initiala a fost una care nu ar mai fi recomandata acum, si anume d4T (Zerit), 3TC (Epivir), abacavir (Ziagen) si amprenavir (Agenerase) bustat. Pacientilor le-a fost permis sa ia ddI (Videx) in locul d4T si nelfinavir (Viracept) in locul amprenavir bustat in cazuri de toxicitate medicamentoasa si ulterior sa inlocuiasca orice alte INRT (inclusiv cele mai recente cum ar fi tenofovir-ul) pentru orice toxicitate cauzata de INRT, insa alte inlocuiri ale inhibitorilor de proteaza si INNRT nu au fost admise.

Toxicitatea cauzata de aceasta schema pare sa fi produs o rata initala crescuta de abandon din studiu, in asa fel incat numai 73 dintre cei 121 de pacienti recrutati initial (60%) au inceput cu adevarat o intrerupere a tratamentului. Dintre ceilalti 40%, jumatate au intrerupt tratamentul din studiu in primul an si jumatate dintre ei nu au intrerupt tratamentul din studiu.

Participantii au fost 95% barbati si 70% albi. Nu au existat diferente intre aceia cu infectie acuta si cei cu infectie recenta, cu exceptia ca cei cu infectie acuta au avut, in mod nesurprinzator, o incarcatura virala medie mai mare (210.300 vs 42.700). Nu au existat de asemenea diferente intre pacientii care au initiat intreruperea tratamentuluui, cu exceptia incarcaturii virale. Pacientii cu infectie acuta care au initiat intreruperea tratamentului au avut un nivel mediu al incarcaturii virale mai scazut (109.000) decat pacientii care nu au initiat o intrerupere a tratamentului.

Dintre cei 73 de pacienti care au intrerupt tratamentul, o proportie de 40% au atins punctul final primar al incarcaturii virale de sub 5.000 dupa 24 de saptamani, 43% la cei cu infectie acuta si 38% la cei cu infectie recenta, o diferenta nesemnificativa. Patru zeci si opt la suta dintre pacientii care au avut incarcatura virala initiala sub 100.000 au ajuns la acest punct final, incluzand 57% dintre cei cu infectie acuta (8 din 14 pacienti).

Cu privire la punctele finale secundare:

• Perioada medie de reincepere a tratamentului a fost de 10 saptamani in infectia acuta si 14 saptamani in infectia recenta
• Nivelul cel mai inalt al incarcaturii virale in timpul intreruperii tratamentului a fost de 28.000 in infectia acuta si 36.000 in infectia recenta. In cazul pacientilor cu infectie recenta, acest lucru a fost identic cu incarcatura virala initiala si ca urmare nu a existat nici o indicatie de reducere a ‚punctului prestabilit' al incarcaturii virale.
• Perioada de atingere a nivelulului cel mai ridicat al incarcaturii virale a fost de 8 saptamani in amandoua grupurile de pacienti
• In faza initiala a intreruperii tratamentului, incarcaturile virale s-au dublat in fiecare saptamana la pacientii cu infectie acuta si s-au triplat la cei cu infectie recenta
• Numarul de CD4 a scazut de la 893 la 728 si de la 829 la 739 la pacientii cu infectie acuta respectiv cei infectati recent.

Niciuna dintre diferentele intre pacientii infectati acut si cei infectati recent nu a fost semnificativa din punct de vedere statistic.

Cercetatorii au concluzionat ca studiul lor a esuat in a stabili ca „tratamentul timpuriu imbunatateste supresia virologica”.

Cu toate acestea, ei subliniaza ca acest lucru nu stabileste daca tratamentul imediat si neintrerupt vs tratamentul amanat la pacientii diagnosticati devreme in cursul infectiei, va imbunatati rezultatele clinice, si nici nu stabileste „daca tratamentul ARV, daca este initiat in timpul infectiei primare, trebuie intrerupt”.

In prezent, se mai desfasoara cateva studii clinice randomizate in incercarea de a gasi un raspuns la aceste intrebari.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu