luni, 24 august 2009

IRIS responsabil pentru un numar scazut de decese la pacientii care incep tratamentul HIV in Uganda

Sindromul inflamator de reconstructie imunitara (IRIS – Immune reconstitution inflammatory syndrome) nu reprezinta o cauza semnificativa de deces la pacientii care incep terapia antiretrovirala in Uganda, raporteaza investigatori in editia din 15 septembrie a Clinical Infectious Diseases, disponibila acum online. In cadrul unui studiu retrospectiv, investigatorii au descoperit ca, cu toate ca 17% dintre pacienti au decedat in primii trei ani de la inceperea tratamentului HIV, doar un mic procent dintre aceste decese au putut fi atribuite IRIS.

”Din experienta noastra, contributia IRIS... la mortalitatea timpurie este limitata”, comenteaza investigatorii.

Tratamentul HIV s-a dovedit a fi la fel de eficient in tarile slab dezvoltate, precum este in tarile dezvoltate. Cu toate acestea, numeroase cazuri de mortalitate timpurie si piedere din supraveghere au fost observate la pacientii care incep terapia antiretrovirala, in mai multe tari africane. Au existat putine cercetari asupra conditiilor care cauzeaza aceste decese, si nici contributia IRIS la mortalitatea timpurie nu a fost bine descrisa.

Dupa ce un individ incepe tratamentul HIV, sistemul sau imunitar incepe sa se imbunatateasca, acest lucru putand demasca infectiile sub-clinice, cateodata ducand la formarea unui raspuns inflamator care poate cauza simptome neplacute, imbolnavire, si – in cazuri rare – deces.

Prin urmare, investigatori din Kampala au intreprins un studiu retrospectiv cu durata de trei ani, care a inregistrat ratele de mortalitate si cauza de deces la 559 indivizi care au inceput tratamentul HIV pentru prima oara intre 2004 si 2005.

Acesti pacienti aveau o varsta medie de 38 ani, iar 69% erau femei. In momentul in care tratamentul HIV a fost inceput, pacientii aveau infectie HIV avansata, 89% avand un diagnostic SIDA, iar numarul de celule CD4 mediu a fost de 98 celule/mm3. O treime dintre pacienti aveau un indice de masa corporala (IMC) de 18 kg/m2 sau mai mic, iar 36% aveau un nivel de hemoglobina sub 11 g/dl.

Un total de 99 pacienti au decedat in timpul celor trei ani ai studiului. La fel ca in celelalte studii care au investigat decesele in randul pacientilor care incep tratamentul HIV in Africa, majoritatea deceselor (80; 14% din intreaga cohorta) au aparut in timpul primului an dupa ce tratamentul HIV a fost inceput (54, 73% dintre decese, au aparut in primele trei luni). Dupa aceea a existat o scadere semnificativa a mortalitatii (15 decese in cel de-al doilea an si patru in al treilea).

Acest lucru a furnizat o rata de mortalitate de 17,9 la 100 ani persoane in primul an dupa inceperea tratamentului HIV, 2,3 la 100 ani persoane in cel de-al doilea an si 1,2 la 100 ani persoane in al treilea an.

Dintre cele 80 decese din primul an, 69 (86%) au avut legatura cu HIV, patru fiind atribuite IRIS. Toate cele patru cazuri au reprezentat „evenimente demascate” incluzand cate un caz de: meningita cu Cryptococcus, tuberculoza (TB) extrapulmonara, meningita TB si o tumora la creier.

Per total, TB si Cryptococcus au reprezentat cele mai des intalnite cauze de deces, iar aproximativ doua treimi dintre decesele atribuite TB au aparut la indivizii care aveau simptomele infectiei inainte de inceperea terapiei antiretrovirala.

In analiza multivariata care a verificat existenta factorilor cofondatori, caracteristicile initiale asociate atat cu decesele din orice cauza, cat si cu decesele legate de HIV, au fost reprezentate de: un numar de celule CD4 sub 25 celule/mm3, un IMC sub 18 kg/m2 si un nivel de hemoglobina sub 8 g/dl.

”Am observat o rata de mortalitate mare, de 14%, in timpul primului an de terapie, mai ales in timpul primelor trei luni”, relateaza investigatorii. Ei noteaza ca multe dintre aceste decese au fost datorate infectiilor si „ar fi putut sa fie prevenite daca infrastructura pentru evaluarea infectiilor oportuniste era disponibila de rutina si pacientilor li s-ar fi oferit tratament profilactic inainte de initierea terapiei antiretrovirala”.

Ei subliniaza ca, cateva decese ar putea sa fie atribuite IRIS, sustinand „ideea ca: in majoritatea cazurilor, IRIS reprezinta o entitate clinica de sine statatoare”.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu