marți, 11 august 2009

Cercetatorii invata de ce chiar si leziunile tratate de herpes genital cresc riscul de infectare cu HIV

Cercetari noi ajuta la explicarea modalitatii prin care infectia cu virusul herpes simplex-2 (HSV-2), care cauzeaza herpesul genital, creste riscul de infectare cu HIV, chiar si dupa ce au fost tratate cu succes leziunile si eruptiile care apar ca rezultat al HSV-2.

Cercetatorii au descoperit existenta unui mediu de celule imunitare care avantajeaza infectarea cu HIV, si care persista in locul in care sunt localizate leziunile epiteliale genitale cauzate de HSV-2 mult timp dupa ce au fost tratate cu aciclovir administrat oral si s-au vindecat, pielea aratand normal. Aceste descoperiri sunt publicate in editia online a Nature Medicine din 2 August.

„Descoperirile acestui studiu reprezinta un pas important in intelegerea cresterii preponderentei infectarii cu HIV cand a existat o infectie HSV-2 si de ce tratamentul cu aciclovir nu reduce acest risc” a afirmat directorul NIAID Dr. Anthony Fauci.

„Descoperirea faptului ca pana si infectiile cu HSV-2 care sunt tratate ofera un mediu celular care avantajeaza infectarea cu HIV, indica noi directii pentru cercetarea in prevenirea HIV, inclusiv terapii anti-HSV si ideal un vaccin impotriva HSV-2”.

Una dintre cele mai raspandite infectii cu transmitere sexuala din lume, infectia cu HSV-2 este asociata cu un risc dublu sau triplu de infectare cu HIV.

Unele persoane care sunt infectate cu HSV-2 au eruptii recurente pe pielea din zona genitala, si s-au emis ipoteze ca prezenta acestor leziuni constituie un risc pentru infectarea cu HIV. Cu toate acestea, studii clinice recente, incluzand un studiu finantat de NIAID finalizat anul trecut, au demonstrat ca tratarea cu succes a unor asemenea leziuni provocate de herpesul genital, nu reduce riscul infectarii cu HIV pe care il presupune prezenta HSV-2. Prin acest studiu s-a cautat sa se inteleaga de ce se intampla acest lucru si sa se testeze o teorie alternativa.

„Ipoteza a fost ca ranile si eruptiile epiteliale provocate de HSV-2 sunt asociate cu un raspuns imunitar de lunga durata in regiunea in care acestea au fost localizate, si ca acest raspuns este constituit dintr-un influx de celule care sunt propice infectarii cu HIV” a spus investigatorul principal Dr. Lawrence Corey, co-directorul Institutului de Boli Infectioase si Vaccinuri de la Centrul Hutchinson si Directorul Diviziei de Virusologie din cadrul Departamentului de Medicina de Laborator de la Universitatea din Washington. „Credem ca HIV acceseaza aceste celule in principal prin rupturi microscopice localizate la nivelul pielii, produse in timpul actului sexual”.

Echipa de cercetare a prelevat biopsii de tesut epitelial genital de la opt barbati si femei HIV-negativi care erau infectati cu HSV-2. Aceste biopsii au fost prelevate la momente diferite in timp: cand pacientii aveau rani si leziuni provocate de herpes la nivelul pielii, dupa ce aceste leziuni se vindecasera, si la doua, patru si opt saptamani dupa ce s-au vindecat.

Cercetatorii au facut biopsii de la patru pacienti in momentul in care leziunile herpetice au reaparut si pacientii au fost tratatati cu aciclovir pe cale orala. Cercetatorii au continuat sa preleveze biopsii la intervale regulate, timp de 20 saptamani dupa ce s-au vindecat leziunile. Pentru a compara, cercetatorii au obtinut biopsii din tesut genital care nu avea leziuni herpetice de la aceiasi pacienti.

Cercetari anterioare in domeniu au demonstrat ca celulele imunitare care sunt implicate in raspunsul corpului la infectie raman la locatia leziunilor provocate de herpesul genital dupa ce s-au vindecat.

Oamenii de stiinta implicati in studiul prezentat au facut cateva descoperiri importante in legatura cu natura acestor celule imunitare. In primul rand, au descoperit faptul ca celulele T CD4 – celulele pe care le infecteaza HIV primordial – populeaza tesutul la locatiile leziunilor vindecate provocate de HSV-2, in concentratii de doua pana la 37 de ori mai mari decat in pielea genitala neafectata. Tratamentul cu aciclovir nu a redus aceasta concentratie de lunga durata a celulelor T CD4 specifice HSV-2 la locatille leziunilor herpetice vindecate.

In al doilea rand, cercetatorii au descoperit ca o proportie semnificativa a acestor celule T CD4 aveau CCR5 sau CXCR4, proteinele de suprafata ale celulelor de care HIV se foloseste (in plus de celulele T CD4) pentru a patrunde in celule.

Procentul de celule T CD4 care aveau CCR5 in timpul infectiei acute cu HSV-2 si dupa vindecarea ranilor genitale era de doua ori mai mare in biopsiile de la aceste locatii ale ranilor decat de la cele ale pielii neafectate din grupul de control.

Mai mult, nivelul prevalentei CCR5 in celulele T CD4 la locatiile leziunilor herpetice vindecate a fost similar la pacientii care au fost tratati cu aciclovir si la cei care nu au primit tratament.

In al treilea rand, cercetatorii au descoperit o concentratie mai mare de celule imunitare numite celule dendritice care prezinta proteina de suprafata numita DC-SIGN la locul leziunilor herpetice genitale decat in tesutul din grupul de control, indiferent daca pacientul a primit sau nu tratament cu aciclovir. Celulele dendritice cu DC-SIGN poarta particulele HIV la celulele T CD4, pe care le infecteaza virusul. Celulele cu DC-SIGN au fost gasite de regula langa celulele T CD4 de la locul leziunilor herpetice vindecate – un scenariu ideal pentru raspandirea rapida a infectiei HIV.

In cele din urma, folosind biopsii de la doi participanti la studiu, cercetatorii au gasit dovezi in laborator ca HIV se replica de trei pana la cinci ori mai repede in tesutul prelevat de la locatiile leziunilor herpetice HSV-2 vindecate decat in cel prelevat de la locatiile de control.

Toate cele patru descoperiri ne ajuta sa explicam de ce persoanele infectate cu HSV-2 prezinta un risc mai mare de a se infecta cu HIV, decat cele care nu sunt infectate cu HSV-2, chiar si dupa ce leziunile genitale sunt tratate cu succes cu aciclovir.

„Infectia cu HSV-2 ofera o suprafata intinsa si o durata lunga de timp pentru a usura accesul HIV la mai multe celule tinta, oferind o sansa mai mare pentru „scanteia” initiala a infectiei”, scriu autorii.

Aceasta scanteie are loc o data ce HIV patrunde in micile rupturi epiteliale care apar in mod normal in timpul actului sexual.

„In plus”, continua autorii, „proximitatea de celulele dendritice cu DC-SIGN favorizeaza aceste scantei si ofera un mecanism pentru o raspandire localizata mai eficienta a infectiei initiale”.

Investigatorii concluzioneaza ca reducerea riscului de transmitere a infectiei HIV asociate cu HSV-2, va necesita diminuarea sau eliminarea mediului celular imunitar cu viata lunga creat de infectia cu HSV-2 in tractul genital, ideal prin intermediul unui vaccin impotriva HSV.

In plus, cercetatorii sustin ipotezele ca alte infectii cu transmitere sexuala (ITS) pot crea medii celulare similare favorabile infectarii cu HIV, astfel oferind o explicatie faptului ca ITS-urile in general reprezinta un factor de risc.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu