miercuri, 1 iulie 2009

Proiectele de testare care folosesc retelele sociale se dovedesc eficiente in identificarea persoanelor cu infectie nediagnosticata

O strategie realizata intre egali, in care persoanele cu HIV au incurajat indivizii din retelele lor sociale sa isi faca un test HIV, s-a dovedit a fi o metoda eficienta si folositoare de a reduce infectia HIV nediagnosticata, au raportat cercetatori de la Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor din SUA in editia din iunie a American Journal of Public Health. Abordarea a functionat mai bine decat metoda traditionala care foloseste notificarea partenerului, iar prevalenta HIV in randul persoanelor care s-au testat a fost destul de ridicata, de peste 5%.

Metoda traditionala de notificare a partenerului include ca persoanele cu HIV (adesea in momentul diagnosticarii) sa isi dezvaluie partenerii sexuali, parteneri care vor fi informati despre posibila lor expunere la HIV si incurajati sa se testeze. Partenerii pot fi contactati de catre personalul medical (metoda des intalnita in SUA) sau de catre persoana nou diagnosticata cu HIV (metoda folosita des in Marea Britanie; la fel si in Romania).

Abordarea folosita de Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) nu a inclus contactarea partenerilor sexuali, ci in schimb a inclus prietenii si celelalte persoane dintr-o retea sociala considerate a se afla la risc inalt de infectare cu HIV. Aceia care s-au prezentat pentru testare au fost apoi incurajati de asemenea sa recruteze pentru testare si alte persoane din reteaua lor sociala.

Cu toate ca s-au aflat sub comanda CDC, proiectele de testare au fost realizate de noua organizatii locale din sapte orase americane (San Francisco, Washington, Boston, New York, Philadelphia, Orlando, Lafayette). Fiecare organizatie locala si-a axat proiectul asupra populatiilor specifice aflate la risc inalt de infectie nediagnosticata, incluzand comunitatile de african americani si hispanici, persoanele fara adapost, barbatii care fac sex cu barbati, heterosexualii aflati la risc inalt, persoanele transexuale si utilizatorii de droguri injectabile.

Programul a functionat dupa cum urmeaza:

• Persoanele HIV-pozitive care deja beneficiau de serviciile oferite de organizatiile locale au fost invitate de personal sa participe la project si sa devina ‚recrutori’.
• Recrutorii au fost informati asupra rolului lor si antrenati, folosind tehnici gen jucarea unui rol, despre modalitatea prin care sa discute despre testare cu persoanele pe care le cunosc.
• Recrutorii au fost intervievati, in scopul de a identifica persoanele din reteaua lor sociala care s-ar putea afla la risc inalt de infectare cu HIV.
• Recrutorii au abordat cunostintele lor si le-au recomandat consilierea si testarea HIV.
• Aceia care au iesit pozitivi la test au fost indrumati catre serviciile adecvate.
• Atat aceia care au iesit pozitivi, cat si cei care au iesit negativi la testare, insa cu un comportament care indica un risc inalt de infectare, au fost invitati sa devina recrutori si ciclul reincepea.

Pentru a incuraja participarea au fost folosite stimulente, care insa au variat de la proiect la proiect. In mod normal fiecare recrutor a fost recompensat cu un bon valoric sau un abonament pentru transportul in comun, in valoare de aproximativ 10$ pentru fiecare persoana recrutata, iar stimulentele pentru aceia care se prezentau la testare si isi luau rezultatul a avut o valoare de aproximativ 5$.

In toate cele noua proiecte, 422 persoane au devenit recrutori si 3172 persoane au fost testate. Dintre cei testati, 177 persoane au fost nou diagnosticate cu HIV, indicand o prevalenta de 5,6% la aceia care s-au testat ca parte din proiect. Aceasta valoare este considerabil mai mare in comparatie cu prevalenta din alte locuri de testare suportate de CDC (2,4% in centrele medicale comunitare, 2,2% in spitale, 1,8% in centre de testare).

Mai mult, cele 177 noi diagnosticari la 422 recrutori sugereaza ca a fost necesara angajarea a 2,4 recrutori pentru a se face o noua diagnosticare. Acest lucru are un avatantaj considerabil in comparatie cu metoda de notificare a partenerului, in care era necesara notificarea a noua parteneri sexuali pentru a identifica un nou diagnosticat.

In medie, fiecare recrutor a facilitat testarea a aproximativ sapte persoane, chiar daca o treime dintre ei nu au recrutat nicio persoana. Recrutorii care au adus la testare cele mai multe persoane cu infectie nediagnosticata fie erau HIV-pozitivi, fie erau gay sau bisexuali.

Putin sub doua treimi dintre persoanele nou diagnosticate (111 dintre 177, 63%) au urmat recomandarile si s-au prezentat la centrele de ingrijire medicala sau la centrele de suport.

Cercetatorii considera ca desi la testare s-au prezentat un numar mic de persoane din fiecare regiune, numarul persoanelor cu infectie nediagnosticata a fost mare. Ei considera ca descoperirile lor „arata ca o strategie realizata intre egali, facuta la nivelul unei retele sociale, poate fi o unealta importanta pentru identificarea persoanelor cu infectie HIV nediagnosticata la nivelul populatiilor carora le este dificil sa abordeze alte metode”. Ei considera acest lucru ca fiind „o realizare de sanatate publica semnificativa”.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu