marți, 21 iulie 2009

Barbatii gay diagnosticati in timpul infectiei primare isi reduc substantial comportamentul la risc

Barbatii gay si bisexuali, care sunt diagnosticati cu HIV in primele saptamani dupa infectare, fac schimbari semnificative in comportamentul lor sexual, scriu cercetatori britanici in editia din august a HIV Medicine. Desi comportamentul la risc a fost des intalnit inainte de diagnosticare, trei sferturi dintre barbatii chestionati nu au reprezentat un risc de transmitere ulterioara pe parcursul primelor trei luni de la rezultatul testarii. Autorii sustin ca acest lucru demonstreaza valoarea diagnosticarii timpurii.

In plus, ei sustin ca o consiliere mai intensa de reducere a riscului trebuie orientata spre barbatii aflati in infectie primara, mai ales spre minoritatea care continua sa aiba comportamente la risc. Ei sugereaza ca pana si schimbarile comportamentale pe termen scurt vor avea un impact semnificativ asupra transmiterii ulterioare.

Infectia HIV primara reprezinta perioada imediat dupa infectare, in timpul careia incarcatura virala HIV si infectiozitatea sunt extrem de mari. In plus, persoanele cu infectie primara nediagnosticata deseori continua sa aiba comportamente la risc inalt si de asemenea pot fi coinfectate cu infectii cu transmitere sexuala. Din aceste motive, a fost estimat ca mai mult de jumatate dintre toate infectarile cu HIV pot fi atribuite persoanelor cu infectie primara.

Cercetatorii au recrutat, in Londra, 98 barbati gay si bisexuali cu infectie HIV primara. Barbatii au completat chestionare electronice pe parcursul primei saptamani de la infectare si trei luni mai tarziu. Toate informatiile legate de reducerea comportamentelor la risc au implicat astfel doar primele trei luni dupa diagnosticare.

La fel ca in celelalte studii, in care barbatii au furnizat date la diagnosticare, ei au raportat niveluri inalte de utilizare a drogurilor recreationale, un numar ridicat de parteneri sexuali si rate scazute de utilizare a prezervativului. Insa, o mare parte dintre ei (38%) au fost platiti pentru sex la un moment dat al vietii lor.

Au existat schimbari semnificative in comportamentul sexual al barbatilor, raportat la douasprezece saptamani distanta de la diagnosticare, iar trei sferturi dintre participanti au fost catalogati de catre cercetatori ca neavand niciun comportament care ar fi condus la transmiterea ulterioara.

In ceea ce priveste numarul de parteneri sexuali, 65 dintre cei 98 barbati si-au redus numarul de parteneri, 26 au avut acelasi numar, iar sapte au avut mai multi.

Cinci zeci si doi de barbati au avut un partener stabil, iar 46 dintre ei (88%) si-au dezvaluit diagnosticul catre partener. Dintre cei sase ramasi, care nu si-au dezvaluit diagnosticul, doar doi au avut relatii sexuale neprotejate cu un partener HIV-negativ.

Proportia de utilizare permanenta a prezervativelor in timpul contactelor sexuale anale active a crescut de la 31% la 61%, iar proportia de utilizare permanenta a lor in timpul sexului receptiv a crescut de la 17% la 64%. Doar cinci indivizi si-au redus procentul de utilizare a prezervativului in timpul sexului activ.

A existat de asemenea o reducere cu 44% a numarului de barbati diagnosticati cu o noua infectie cu transmitere sexuala (lucru ce ar confirma comportamentul la risc raportat de fiecare) si o reducere cu 29% a numarului de barbati utilizatori de droguri recreationale.

Cu toate acestea, 24 de barbati au fost catalogati ca avand un comportament care inca prezenta un risc de transmitere. Opt practicasera sex neprotejat cu partenerul stabil al carui status HIV era negativ sau necunoscut, in timp ce 16 practicasera sexul neprotejat cu un partener de ocazie. Insa, majoritatea acestor barbati si-au scazut numarul de parteneri sexuali.

Au existat unele diferente intre caracteristicile acelora care au avut un risc de transmitere la momentul evaluarii si aceia care au au avut. A existat o probabilitate mai mare (in momentul diagnosticarii) ca aceia care si-au luat riscuri ulterior sa fi avut mai mult de sase parteneri in ultimele trei luni, sa aiba o infectie cu transmitere sexuala sau sa utilizeze un drog recreational care contine ketamina. Autorii sugereaza ca acesti factori ar putea ajuta la identificarea barbatilor care ar putea beneficia de pe urma unei consilieri mai intensiva.

Autorii au subliniat ca barbatilor le-a fost oferita doar consiliere post-diagnosticare si consiliere standard pentru un sex mai sigur. Ei recunosc, ca studiul nu poate distinge intre schimbarea comportamentala ca rezultat al aflarii diagnosticului si schimbarea comportamentala ca rezultat al consilierii comportamentale.

Mai mult, studiul nu a comparat comportamentul barbatilor diagnosticati in timpul infectiei primare cu acela al barbatilor diagnosticati in alte momente. Ca un rezultat, nu este clar daca schimbarile de comportament sunt mai mari decat la alti barbati diagnosticati recent.

Autorii concluzioneaza: „Resursele de prevenire minime trebuie concentrate in locurile unde vor fi cel mai eficiente, iar acest studiu arata ca o componenta importanta a prevenirii HIV trebuie sa-si concentreze eforturile catre diagnosticarea rapida a infectiei HIV primara la nivelul grupurilor cu risc mare, lucru ce poate reduce masiv transmiterea prin intermediul (chiar tranzitorie) schimbarii comportamentale, extra consilierea fiind directionata catre aceia cu probabilitatea cea mai mare de a avea in continuare risc de transmitere. Identificarea infectiei HIV primara necesita o frecventa de testare mare, lucru care este atat realizabil cat si eficient ca si cost pentru indivizii aflati la risc inalt”.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu