marți, 2 iunie 2009

Un studiu sustine utilizarea doxiciclinei timp de 21 zile pentru tratarea LGV

Investigatori olandezi au gasit dovezi care sprijina cele 21 zile recomandate pentru tratamentul cu doxiciclina in cazul infectiei cu transmitere sexuala lymphogranuloma venereum (LGV). Intr-un articol publicat in editia online a Clinical Infectious Diseases ei au raportat ca materialul genetic al LGV a ramas detectabil in probele de la nivelul rectului pana la 16 zile de la momentul in care tratamentul impotriva infectiei a fost inceput. Cu toate acestea, ei nu au gasit vreo dovada care sa sprijine tratarea LGV timp de pana la 42 zile daca simptomele infectiei persista, spunand ca asemenea simptome ar putea sa fie rezultatul inflamatiei mai degraba decat persistentei infectiei.

LGV este o infectie cu transmitere sexuala ulcerativa cauzata de o tulpina de chlamydia. Se raspandeste pe sub linia mucoasei cauzand inflamarea si distrugerea tesutului.

Din 2003 au fost raportate focare de LGV printre barbatii gay in cateva orase europene si nord americane. Majoritatea infectiilor au fost situate la nivel anorectal incluzand simptome cum ar fi proctita (inflamarea mucoasei rectale), crampe anale, durere, scaune cu sange si constipare. Multe dintre aceste cazuri de LGV au fost observate la barbatii HIV-pozitivi.

Tulpina de chlamydia non-LGV cauzeaza doar simptome usoare si poate fi tratata cu succes fie cu o cura de sapte zile cu antibioticul doxiciclina, fie cu o singura doza din antibioticul azitromicina.

Datorita naturii sale invazive, pentru LGV este necesara o perioada mai lunga de tratament, iar tratamentul in mod normal include o cura de 21 zile cu doxiciclina (100mg, de doua ori pe zi).

Recomandarea pentru o mai lunga durata a tratamentului pentru LGV se bazeaza in parte pe descoperirile unei meta-analize publicate in 2007 (McLean si colegii). Insa, cea mai buna durata a tratamentului pentru LGV si alte infectii cu chlamydia nu a fost studiata, iar recomandarile de tratament se bazeaza doar pe experienta clinica.

Prin urmare, investigatori din Olanda au conceput un studiu care sa includa barbati care au primit tratament antibiotic pentru infectia anorectala cu tulpini de chlamydia fie LGV fie non-LGV. In concordanta cu recomandarile existente, barbatii cu infectie LGV au primit tratament cu doxiciclina timp de 21 zile, iar barbatii cu tulpina de chlamydia non-LGV au fost tratati cu doxiciclina timp de 7 zile.

Barbatilor le-au fost prelevate probe anale inainte si dupa terminarea tratamentului. Aceste probe au fost examinate pentru detectarea prezentei ADN si ARN ale chlamydiei.

Studiul a inclus 20 barbati cu proctita LGV si 26 barbati cu proctita non-LGV.

Toti cei 20 pacienti cu proctita LGV aveau ADN-ul chlamydiei prezent la inceput. Acesta inca a fost detectabil la cinci pacienti dupa o saptamana de tratament si la patru pacienti dupa doua saptamani de tratament cu doxiciclina. Niciunul dintre barbati nu a avut ADN-ul chlamydiei detectabil dupa terminarea celor 21 zile de tratament sau la 21 zile distanta de acel moment.

Cercetatorii au descoperit ca ARN-ul chlamydiei a fost prezent la patru pacienti dupa o saptamana de tratament si la un individ dupa doua saptamani de la inceputul tratamentului (ziua 16).

Tratamentul cu doxiciclina a dus la eliminarea rapida a materialului genetic al chlamydiei la barbatii cu tulpini non-LGV ale infectiei, iar ADN-ul ei a fost nedetectabil dupa sapte zile de tratament.

Cu toate acestea, sase barbati cu LGV inca au prezentat anormalitati la nivelul mucoasei rectale a lor dupa ce au incheiat cu succes cura de 21 zile de terapie cu doxiciclina. Prin urmare cinci dintre acesti indivizi au continuat tratamentul cu acest medicament inca 21 zile.

”Am observat persistenta ARN al chlamydiei la pacientii cu proctita LGV timp de pana la 16 zile in perioada tratamentului cu doxiciclina”, au relatat investigatorii, concluzionand ca acest lucru sustine „necesitatea schemelor terapeutice antichlamydia prelungite pentru proctita LGV”.

Unii doctori recomanda ca tratamentul pentru LGV sa fie extins pana la 42 zile daca simptomele persista. Insa, investigatorii au relatat ca ei nu au gasit „vreo asociere intre cura microbiana prelungita si persistenta anormalitatilor mucoasei”. Ei sugereaza ca persistenta simptomelor dupa terminarea celor 21 zile de terapie antibiotica este posibil sa fie datorata inflamatiei data de infectie. Ei au dubii ca prelungind tratamentul antibiotic va avea un efect benefic asupra inflamatiei, in schimb sugereaza ca „abordarile antiinflamatoare, cum ar fi terapia corticosteroida” ar putea fi benefice.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu