miercuri, 3 iunie 2009

Hepatita B ar putea creste mortalitatea din orice cauza la persoanele HIV-pozitive, conform unei meta-analize

Prima meta-analiza a mortalitatii din orice cauza in randul persoanelor coinfectate cu hepatita B si HIV a gasit aceasta populatie ca avand o rata semnificativ mai mare de mortalitate din orice cauza decat persoanele HIV-pozitive fara hepatita B. Studiul este prezentat in editia din 15 iunie a Clinical Infectious Diseases, impreuna cu un comentariu editorial care pretinde depunerea unor eforturi mai mari pentru a preveni si a trata hepatita B la indivizii coinfectati.

Autorii studiului si-au inceput ancheta cu o analiza retrospectiva despre impactul hepatitei B intr-o cohorta de 1729 adulti greci diagnosticati cu HIV intre 1984 si 2003. Aproximativ 6% dintre participantii la studiu au iesit pozitivi la testarea pentru hepatita B in doua randuri la diferenta de cel putin sase luni, sugerand infectia cronica. Coinfectia hepatita B/HIV nu a fost gasita ca fiind asociata semnificativ cu oricare dintre primele trei rezultate de interes: progresia catre SIDA, eficienta antiretrovirala, si mortalitatea din orice cauza.

Autorii au realizat apoi o meta-analiza prin combinarea datelor lor cu datele de la toate studiile relevante publicate. In momentul in care au fost stranse date de la 12382 persoane din 11 studii, coinfectia hepatita B/HIV a fost gasita ca fiind asociata semnificativ cu mortalitatea din orice cauza (efectul estimat strans 1,36; incredere 95%; interval de incredere [II] 1,12-1,64).

Analize separate pentru studiile realizate inainte si dupa aparitia terapiei antiretrovirale inalt activa (HAART) de asemenea au scos in evidenta rezultate semnificative. Efectul estimat strans din grupul timpuriu de studii a fost 1,60 (95% II=1,07-2,39). Efectul estimat strans din grupul tarziu a fost 1,28 (95% II=1,03-1,60).

Pe de alta parte, datele stranse nu au furnizat dovezi despre o asociere intre coinfectia hepatita B/HIV si progresia catre SIDA.

Multe dintre studiile din meta-analiza au fost facute in tarile vestice, iar multe dintre acestea au inrolat barbati care fac sex cu barbatii. Autorii au relatat ca sunt necesare mai multe cercetari in randul altor populatii inainte sa fie trase concluzii ferme despre efectul coinfectiei hepatita B/HIV asupra mortalitatii din orice cauza.

O posibila explicatie pentru rata mai ridicata a mortalitatii din orice cauza la persoanele coinfectate este data de deteriorarea hepatica atribuita hepatitei B. Infectia hepatitica B pe termen lung poate duce la ciroza si cancer hepatic, fiecare dintre ele sunt potential fatale.

Insa, meta-analiza nu a evaluat de fapt mortalitatea legata de ficat, astfel ca nu se poate presupune ca hepatita B reprezinta cauza fundamentala a ratei ridicate de mortalitate din orice cauza. Comentariul editorial care acompaniaza studiul constata ca, coinfectia hepatita B/HIV ar putea reprezenta „un indicator pentru alte tipuri de comportament la risc inalt care ar putea plasa aceasta populatie la un risc ridicat de deces atribuibil cauzelor nelegate de SIDA”.

Cu alte cuvinte, aceleasi comportamente care cresc riscul unei persoane de a contacta hepatita B, transmisa prin intermediul fluidelor organismului, ar putea de asemenea creste riscul unei persoane de a dezvolta alte probleme de sanatate care pot fi luate in considerare pentru rata ridicata de mortalitate din orice cauza gasita in meta-analiza.

Cu toate acestea, in timp ce motivele pentru rata ridicata de mortalitate trebuie sa fie explorate pe viitor, ceea ce se stie deja despre coinfectia hepatita B/HIV l-a facut pe autorul editorialului revistei sa faca o serie de recomandari. „Fiecare medic, care ofera tratament HIV, trebuie sa diagnosticheze cu acuratete infectia hepatitica B, sa afle nivelul viremiei inainte de inceperea terapiei antiretrovirale, si sa monitorizeze nivelul hepatitei B...pentru a se asigura ca suprimarea este obtinuta”, se spune in articol. El de asemenea sfatuieste medicii sa spuna pacientilor coinfectati cu hepatita B/HIV despre efectul consumului de alcool asupra ficatului, si sa ii monitorizeze pentru cancerul hepatic.

Atunci cand infectia hepatitica B apare, sistemul imunitar adesea elimina hepatita B din organism de unul singur. Insa, pentru persoanele care nu reusesc sa elimine virusul, tratamentul poate fi recomandabil. Tratamentul are succes doar in aproximativ o treime din cazuri.

Optiunile de tratament al virusului hepatitei B sunt limitate, iar unele scheme terapeutice au dezavantaje importante. Unele medicamente antiretrovirale functioneaza si impotriva hepatitei B, cu toate ca rezistenta hepatitei B este posibil sa apara ca raspuns la 3TC (lamivudina, Epivir). Alte doua antiretrovirale cu activitate anti-hepatita B sunt tenofovir (Viread) si FTC (emtricitabina, Emtriva).

Daca starea de sanatate a unei persoane coinfectate indreptateste tratamentul simultan pentru HIV si hepatita B, atunci o schema antiretrovirala care serveste ambelor scopuri este recomandata. Insa, atunci cand o persoana HIV-pozitiva nu necesita antiretrovirale pentru administrarea infectiei HIV, folosirea acestor medicamente ca tratament pentru hepatita B poate fi o strategie discutabila dat fiind riscul de rezistenta HIV.

Deoarece riscurile si beneficiile diverselor abordari pentru a tine in frau coinfectia hepatita B/HIV nu sunt pe deplin intelese, sunt necesare mai multe cercetari pentru a informa normele de tratament. Asocierea dintre hepatita B si mortalitatea din orice cauza din meta-analiza are astfel implicatii terapeutice importante. Comentariul acompaniator editorialului afirma: „Tinand cont de aceste descoperiri... tratarea agresiva a hepatitei B este indreptatita, inclusiv tratarea hepatitei B cu TARV (tratament antiretroviral [ARV]) indiferent de numarul de celule CD4. Sunt necesare studii aditionale pentru a examina daca aceasta strategie va aduce rezultatele dorite ale unei scaderi a ratei de deces”.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu