miercuri, 10 iunie 2009

Ar trebui sa renuntam la nucleozide? Medicamentele HIV INRT pot afecta succesul tratamentului pentru hepatita C

Pacientii cu HIV care incep tratamentul cu peginterferon si ribavirina au rate considerabil mai mici de succes daca de asemenea iau si medicamente pentru HIV din clasa inhibitori nucleozidici de revers transcriptaza (INRT), doua studii europene au descoperit.

Un studiu din Germania a descoperit ca persoanele care iau INRT au avut sanse mult mai mici sa obtina un Raspuns Virusologic Sustinut (RVS) de la tratamentul pentru hepatita C decat persoanele care iau scheme terapeutice fara INRT sau care nu iau tratament HIV deloc. (Un RVS reprezinta o incarcatura virala a hepatitei C nedetectabila la sase luni de la terminarea tratamentului pentru hepatita C, in general privit ca echivalentul vindecarii). Alt studiu facut in patru tari a gasit dovezi ca medicamentele AZT (zidovudina, Retrovir) si abacavir (Ziagen) ar putea fi in mod special implicate.

Primul studiu a fost un studiu cohorta prospectiv cu persoane atat cu cat si fara HIV care luau tratament pentru hepatita C de la zece clinici din cinci orase germane. Acesta a fost un studiu partial randomizat: pacientii care aveau nevoie de tratament HIV au fost impartiti la intamplare sa ia scheme care contineau INRT sau scheme care nu contineau INRT (44 respectiv 19 pacienti). Ratele lor de succes terapeutic au fost apoi comparate cu 41 pacienti HIV-pozitivi care nu luau tratament HIV si 48 pacienti HIV-negativi.

In mod interesant, in acest studiu, au fost obtinute rate RVS comparabile la pacientii cu si fara HIV, cu rate de 55% in ambele grupuri. Nici nu a existat o diferenta statistic semnificativa in ratele RVS-ului intre pacientii HIV-pozitivi care iau sau nu iau antiretrovirale (ARV-uri) (52% respectiv 59% rate RVS).

Cu toate acestea, a existat o diferenta statistic semnificativa, observata intre pacientii care luau ARV-uri, in functie de schema: 74% dintre pacientii din grupul fara INRT au obtinut un RVS comparativ cu 43% din grupul celor care luau INRT (p=0,031).

Nu a existat o diferenta in reactiile adverse observate in functie de statusul INRT, toate grupurile au avut rate similare de efecte secundare, chiar daca pacientii care luau ARV-uri au avut mai multe anormalitati de laborator (29% in cadrul schemelor fara INRT si 21% in cele cu INRT) decat pacientii cu HIV care nu luau ARV-uri (15%) sau pacientii HIV-negativi.

Cercetatorii au concluzionat ca „anumite scheme antiretrovirale ar putea avea un impact asupra RVS-ului prin alte mijloace decat toxicitatea avansata, fiind nevoie de studii viitoare pentru a investiga aceasta problema”.

In cel de-al doilea studiu, unii dintre aceiasi cercetatori din Germania au facut echipa cu clinici din Barcelona si Londra (Spitalul Chelsea and Westminster) si au realizat un studiu retrospectiv cu 90 pacienti HIV-pozitivi care au luat peginterferon si ribavirina pentru hepatita C. Saptezeci si unu dintre cei 90 pacienti (79%) se aflau pe ARV-uri.

In acest grup 52% au obtinut un RVS. Singurul factor care a influentat ratele RVS-ului, altul decat genotipul hepatitei C, a fost reprezentat de alegerea ARV-urilor: 77% dintre pacientii care luau scheme fara INRT au avut un RVS comparativ cu 42% dintre cei care luau INRT.

Medicamentele AZT si abacavir au parut sa aiba un impact negativ particular asupra ratelor RVS-ului. Douazeci si opt la suta dintre pacientii care luau abacavir au obtinut un RVS si 29% dintre pacientii care luau AZT. AZT este deja cunoscut ca fiind problematic deoarece atat ribavirina cat si AZT pot cauza anemia, insa chiar daca in acest studiu nu au fost facute teste de laborator, nu a existat nicio legatura intre doza de ribavirina si rata RVS-ului.

Articol tradus de Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu