luni, 8 iunie 2009

Abordarea „Zguduie si omoara” trezeste HIV latent in eprubeta

Celulele care adapostesc HIV latent pot fi ,zguduite' in scopul de a elibera virusul, in eprubeta, folosind o clasa de medicamente considerata in trecut a fi prea toxica pentru utilizarea la scara mare, sugerand posibilitatea unui progres mai rapid spre studiile umane de eradicare a HIV, conform dezvaluirilor unor cercetatori italieni in editia din luna aceasta a Retrovirology.

Dr. Enrico Garaci, presedinte al Istituto Superiore di Sanità (Institutul Superior de Sanatate) si Dr. Andrea Savarino, un retrovirusolog care lucreaza la institut, au colaborat cu o echipa de cercetatori pentru a studia asa numita „bariera de latenta” care a reprezentat obstacolul principal in calea eradicarii HIV din organism.

Genomul HIV este incorporat in celule, insa un procent mic de celule infectate raman inactivate, asigurandu-se ca genomul ramane latent. In momentul in care celulele sunt activate, sunt produsi noi virioni, declansand o noua runda de infectare a celulelor cu HIV.

Persistenta celulelor infectate latent este, in linii mari, presupusa a fi bariera principala in calea vindecarii infectiei HIV, cu toate ca oamenii de stiinta inca trebuie sa identifice toate tipurile de celule si tesuturi ale organismului in care HIV ar putea sa ramana latent.

Inca se cauta metode de epurare a rezervoarelor de celule latente, si exista ingrijorarea ca majoritatea abordarilor ar putea fi toxice si astfel riscante de studiat pe oameni, care altminteri o duc bine cu tratamentul HIV.

Un mecanism prin care se stie ca latenta este mentinuta il reprezinta prezenta histon diacetilazei (histone deacetylases – HDAC) in interiorul celulelor. Aceste enzime pot fi inhibate de catre o clasa de compusi numita inhibitori de HDAC, unii dintre ei fiind folositi in tratamentul cancerului. Insa enzimele HDAC sunt larg raspandite in interiorul organismului, regland producerea si moartea celulelor, astfel ca inhibarea lor poate conduce la un nivel de toxicitate.

Cercetatorii au studiat 32 tipuri de inhibitori de HDAC apartinand unei clase care actioneaza pe un grup mic de enzime (HDAC clasa I). Ei au descoperit ca in cantitati netoxice, inhibitorii de HDAC clasa I ar putea face ca unele dintre celulele infectate latent sa se trezeasca.

Ei au repetat experimentul si au adaugat un medicament care scade nivelul de glutation celular, numit ‚butionin sulfoxamina’ (BSO). Acest medicament a permis inhibitorilor de HDAC clasa I sa actioneze pe majoritatea (insa nu toate) celulelor infectate latent. Celulele infectate ‚trezite’ au murit apoi, in timp ce celulele neinfectate au ramas intacte, in ciuda expunerii la combinatia dintre BSO si inhibitorii de HDAC.

Cercetari anterioare care au folosit acidul valproic, un alt inhibitor de HDAC folosit in tratamentul dereglarilor de comportament, au aratat ca el nu a avut un efect mare asupra rezervoarelor latente la oameni.

Cercetatorii italieni considera ca butionin sulfoxamina poate fi un agent aditional folositor inhibitorilor de HDAC deoarece scade nivelul de glutation, creand stres oxidativ la nivelul celulelor care contribuie la transcrierea virala.

Mai mult, din moment ce medicamentul si replicarea HIV epuizeaza glutationul celular, acest lucru face ca celulele sa ajunga intr-un alt stadiu in care este mai probabil sa se autodistruga, scotand astfel celulele producatoare de virus de la nivelul rezervorului.

”Chiar sper ca acest studiu sa poata sa deschida noi drumuri spre dezvoltarea armelor capabile sa elimine celulele infectate cu HIV din organism”, a declarat Dr. Andrea Savarino.

”Asemenea arme, in combinatie cu terapiile antiretrovirale, ar putea permite in sfarsit persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA sa scape de virus si sa se reintoarca la o viata normala. Exista combinatii de medicamente testabile formate din molecule care au trecut de Faza I a trialurilor clinice pentru siguranta la nivelul oamenilor”.

Acest gen de abordare a fost numit ‚zguduie si omoara’. „Desi acest gen de abordare este larg acceptat de catre comunitatea stiintifica”, a adaugat Dr. Savarino, „trebuie sa luam in considerare ca unii oameni de stiinta sunt sceptici in privinta acestei abordari, iar altii chiar cred ca un leac pentru HIV nu va fi gasit niciodata. Experimentele care folosesc modele animale vor revarsa o noua lumina asupra acestei probleme dificila”.

Chiar daca rezultatele sunt promitatoare, cercetatorii au indicat ca eficienta posibila a abordarii zguduie-si-omoara ramane o problema de dezbatere. De exemplu, ei au citat descoperirile recente care sugereaza ca „exista rezervoare celulare diferite pentru latenta HIV-1 si ca fiecare rezervor ar putea necesita o strategie de activare specifica”, si faptul ca „factori virali, impreuna cu factori celulari, ar putea contribui la starea de liniste a HIV-1, iar acesti factori ar putea sa nu fie controlati de strategiile care folosesc inhibitori de HDAC”.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu