luni, 25 mai 2009

Incidenta mare a lipodistrofiei in randul pacientilor care iau tratament HIV in Senegal: d4T singurul factor de risc

Aproximativ o treime dintre pacientii care incep tratamentul antiretroviral in Senegal au dezvoltat lipodistrofie moderata pana la severa, utilizarea d4T fiind singurul factor de risc, au raportat investigatori intr-un studiu publicat in editia online a Journal of Acquired Immune Deficiency Syndromes.

Lipodistrofia, o tulburare a procesului prin care organismul depoziteaza si prelucreaza grasimile, a fost pentru prima oara descrisa pe larg ca fiind un efect secundar potential al terapiei antiretrovirala in 1998. Incidenta ei si posibilele cauze au fost bine descrise in tarile industrializate, insa exista putine informatii despre lipodistrofie in tarile slab dezvoltate.

Investigatori din Senegal au intreprins un studiu pentru a descrie incidenta si cauzele schimbarilor in grasimea corporala la persoanele cu HIV, si pentru a evalua impactul tratamentului HIV asupra lipidelor. Studiul lor a reprezentat de fapt un studiu de caz, cuprinzand 189 pacienti tratati cu medicamente anti-HIV intre patru si noua ani, fiecare fiind comparat cu un individ HIV-negativ de aceeasi varsta si sex.

Schimbarile in grasimea subcutanata au fost evaluate de catre medicii pacientilor, iar probele de sange au fost luate pentru a se masura nivelul sanguin al grasimilor. Au fost facute masuratori ale pliului cutanat, la fel fiind masurata circumferinta taliei si raportul talie solduri.

Pacientii aveau o varsta medie de 42 ani, iar 60% erau femei. Durata medie a tratamentului HIV a fost de aproximativ cinci ani si jumatate.

Cercetarile anterioare au aratat ca medicamentele cel mai mult asociate cu pierderea de grasime (lipoatrofie) sunt d4T (stavudina, Zerit) si AZT (zidovudina, Retrovir). Tratamentul HIV al 83 pacienti din studiul senegalez a inclus AZT, iar 63 indivizi luau terapie care a inclus d4T.

Lipodistrofia moderata pana la severa a fost diagnosticata la 31% dintre pacienti. Acest lucru a inclus 13% dintre pacienti care aveau pierdere de grasime, 15% cu acumulare de grasime si 3% cu o combinatie intre amandoua. Femeile au fost mai predispuse decat barbatii in a experimenta schimbarile in grasimea corporala dupa inceperea tratamentului HIV (34% vs 26%), insa diferenta nu a fost considerata statistic semnificativa.

Totusi, atunci cand investigatorii au folosit o definitie mai larga a lipodistrofiei, au descoperit ca aproape doua treimi dintre pacienti (65%) au dezvoltat schimbari ale grasimii corporale la aceeasi extindere, de la usoara la severa. Acest lucru a inclus 18% cu pierdere de grasime, 36% cu acumulare de grasime si 12% cu amandoua.

Lipodistrofia a mai fost evaluata si prin folosirea masuratorilor corporale. Folosind aceasta metoda, 50% dintre pacienti au fost gasiti ca avand schimbari ale grasimii corporale dupa inceperea tratamentului HIV.

Investigatorii de asemenea au descoperit ca pacientii HIV-pozitivi au cantarit semnificativ mai putin decat persoanele de control (media, 64 kg vs 72 kg, p<0,001) si au avut un indice de masa corporala semnificativ mai mic (media, 22,5 kg/m2 vs 25,7 kg/m2, p<0,001). Circumferinta la nivelul soldurilor a fost de asemenea mai mica la persoanele HIV-pozitive (95 cm vs 101 cm, p<0,001). Mai mult, circumferinta bratului a fost semnificativ mai mica la pacientii cu HIV (28 cm vs 31 cm, p<0,001), la fel fiind si masuratorile pliurilor cutanate la toate regiunile corporale verificate (p<0,001).

Asa cum era de asteptat, anormalitatile metabolice erau mult mai des intalnite in randul pacientilor HIV-pozitivi decat la persoanele de control. Nivelurile glicemiei a jeune (media 4,86 mmol/l vs 3,60 mmol/l, p<0,0001) au fost mai mari la indivizii care luau tratament HIV, la fel fiind si trigliceridele (media 1,03 mmol/l vs 0,79 mmol/l, p=0,007). Mai mult, HDL colesterol a fost mai scazut la pacientii cu HIV (media 1,33 mmol/l vs 1,22 mmol/l, p=0,008).

In continuare investigatorii au comparat profilurile metabolice ale pacientilor HIV-pozitivi cu sau fara schimbari ale grasimii corporale. Acest lucru a aratat ca pacientii cu asemenea schimbari au avut un nivel semnificativ mai mare al trigliceridelor (p=0,0005), colesterolului total (p=0,007) si LDL colesterolului (p=0,04).

In final, investigatorii au realizat analize pentru a identifica factorii de risc posibili pentru dezvoltarea lipodistrofiei. Singurul factor de risc semnificativ evidentiat de aceste analize a fost tratamentul cu d4T (p<0,01).

Dupa un an de tratament cu d4T, 22% dintre pacienti au dezvoltat schimbari ale grasimii corporale, crescand la 40% dupa trei ani si 50% dupa cinci ani de tratament cu acest medicament.

”Treizeci si unul la suta dintre subiecti aveau lipodistrofie moderat-severa, iar singurul factor de risc independent semnificativ a fost terapia cu stavudina”, au relatat investigatorii.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu