joi, 16 aprilie 2009

Tratamentul HIV functioneaza bine impotriva tuturor subtipurilor de HIV

Tratamentul HIV functioneaza bine, indiferent de subtipul de HIV cu care un individ este infectat, raporteaza cercetatori din Marea Britanie in editia din 1 mai a Clinical Infectious Diseases. Ei au descoperit putine diferente intre proportia de pacienti care obtin si mentin o incarcatura virala nedetectabila, atunci cand au facut analize in functie de subtipul fiecaruia. Recuperarea imunitara, masurata prin rata de celule CD4 castigate, a fost de asemenea similara in randul subtipurilor studiate.

Subtipul de HIV dominant in Europa de Vest si Statele Unite este subtipul B. Astfel ca majoritatea trialurilor clinice si studiile observationale au fost facute pe populatii unde predomina subtipul B. Asta in ciuda faptului ca acest subtip reprezinta doar 12% din infectiile HIV globale, in timp ce subtipul C reprezinta aproximativ 48%.

In Marea Britanie si alte tari vest europene, migrarea – in mod special din Est si sudul Africii – inseamna ca, clinicienii in acest moment trateaza pacienti cu o diversitate mai larga de subtipuri HIV. Exista date de laborator ca subtipurile non-B ar putea sa fie mai putin susceptibile la unele medicamente antiretrovirale, insa semnificatia clinica a acestor descoperiri este necunoscuta. Mai mult de atat, cercetari timpurii care analizau rezultatele tratamentului HIV in functie de fiecare subtip au fost restrictionate din cauza mai multor factori.

Prin urmare, investigatori de la UK Collaborative HIV Cohort Study si de la UK Collaborative Group on HIV Drug Resistance au conceput un studiu observational pentru a analiza efectul subtipului HIV asupra raspunsurilor virologice si imunologice la tratamentul HIV.

Cercetarea lor a inclus 2116 pacienti care au inceput tratamentul HIV pentru prima oara intre 1996 si 2006. Acesti pacienti erau infectati cu o varietate de subtipuri HIV incluzand subtipul B (73%), subtipul C (13%), subtipul A (3%), subtipul E (3%) si subtipul D (2%). Ceilalti 6% dintre pacienti erau infectati cu subtipuri mai rare incluzand G, F, I, J si tipuri neclasificabile.

A existat o asociere stransa intre subtipul HIV si etnie si grup de risc. Majoritatea (86%) cazurilor de infectie cu subtipul B erau intalnite la pacienti albi, iar 90% erau la barbati gay. In schimb, 76% dintre infectiile cu subtip C erau intalnite la populatia africana neagra si 87% dintre infectiile cu acest subtip erau la heterosexuali.

Indivizii au fost urmariti pe o perioada medie de 39 luni. O incarcatura virala nedetectabila a fost obtinuta de 97% dintre pacienti. Dupa douasprezece luni de tratament HIV cu trei medicamente, 89% dintre pacientii cu subtip B aveau o incarcatura virala nedetectabila comparativ cu 94% dintre cei cu infectie cu subtip C si 97% dintre cei infectati cu subtip A. Mai mult, indivizii cu subtip C sau A au obtinut o incarcatura virala nedetectabila mai rapid decat aceia cu subtip B (p=0,02).

Apoi investigatorii au restrictionat analiza lor la pacientii care au obtinut o incarcatura virala in decurs de sase luni, pentru a observa daca subtipul a afectat riscul de revenire ulterioara la niveluri detectabile al incarcaturii virale.

Ei au descoperit ca revenirea s-a realizat la 18% dintre pacienti, iar primul lor set de analize statistice a aratat ca riscul ca acest lucru sa se intample a fost cu 39% mai mare la cei infectati cu subtip C decat la cei cu subtip B. Insa, aceasta diferenta a disparut in analizele ulterioare care au controlat pentru factori cofondatori potentiali.

Totusi, investigatorii tot au descoperit ca revenirea virala a aparut usor mai des la pacientii cu subtip C decat la cei cu subtip B (AHR, 1,40, 95% CI 1,00-1,95, p=0,05).

In continuare investigatorii au exclus pacientii ale caror cresteri ale incarcaturii virale au fost datorate non-aderentei sau intreruperii tratamentului. Luand in considerare acesti factori, ei nu au gasit vreo diferenta intre subtipuri legata de momentul revenirii incarcaturii virale.

Analizele apoi au fost directionate pentru a determina efectul etniei si al grupului de risc HIV asupra rezultatului virologic al tratamentului. Acest lucru a aratat ca intervalul dintre inceperea tratamentului si obtinerea unei incarcaturi virale nedetectabila a fost mai scurt la pacientii de origini africane negre decat la pacientii albi (p=0,03) si la femeile heterosexuale decat la barbatii gay (p=0,04).

In final, investigatorii au analizat impactul subtipului asupra recuperarii sistemului imunitar. Pacientii infectati cu subtipuri non-B aveau niveluri initiale de celule CD4 mai scazute decat pacientii cu infectie cu subtip B, iar aceasta diferenta a persistat in timpul tratamentului HIV. Insa, rata cu care nivelul celulelor CD4 a crescut nu a diferit intre subtipuri.

”Raspunsurile virologic si imunologic au fost excelente, per total, pe parcursul unei perioade medii de urmarire de 39 luni, indicand ca schemele actuale sunt la fel de eficiente indiferent de subtipul de infectie”, au concluzionat investigatorii.

Un editorial acompaniator mentioneaza: „Terapia antiretrovirala moderna functioneaza bine in ciuda multitudinii de subtipuri non-B studiate pana acum si cu certitudine va salva vieti, independent de subtipul de virus”. Insa, investigatorii considera ca este nevoie de mai multe cercetari pentru a evalua eficienta terapiei antiretrovirala impotriva intregului spectru de subtipuri.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu