marți, 7 aprilie 2009

Suprainfectarea cu HIV poate duce la cresterea incarcaturii virale si la o a doua stare de rau data de seroconversie

Infectarea cu o a doua tulpina de HIV (suprainfectare) ar putea avea consecinte medicale, conform spuselor unei prezentari facuta la a cincisprezecea conferinta a British HIV Association (BHIVA).

Un mic studiu care a inclus opt barbati gay cu HIV, care nu luau tratament si la care s-a observat cresterea incarcaturii virale, a descoperit ca la doua persoane cresterea incarcaturii virale a fost datorata in mod evident infectarii cu o a doua tulpina de HIV.

Intr-unul dintre cazuri a doua tulpina de HIV a pacientului era rezistenta la tratament. De asemenea el a experimentat o recidiva a simptomelor infectiei HIV acuta care au necesitat spitalizare pentru suspectarea meningitei si o mare, insa temporara, scadere a numarului celulelor CD4. In celalalt caz, tulpina de HIV originala a pacientului, care era rezistenta la tratament, a fost inlocuita de o tulpina aparent mai puternica si nerezistenta, iar incarcatura lui virala a crescut de la 3000 la o jumatate de milion. Insa, el a mentinut un numar al CD4 peste 1000, iar incarcatura sa virala a scazut la 3000 dupa un an.

In acest studiu prospectiv realizat la spitalele Royal Free si Royal London, barbatii gay care fusesera diagnosticati cu HIV, nu incepusera tratamentul HIV, si au continuat sa practice sex anal neprotejat dupa diagnosticare au fost monitorizati pentru a se descoperi cazurile in care incarcatura virala a crescut mai mult de trei ori (0,5 log) in timpul controalelor periodice. Cei opt barbati care au intrunit aceste criterii au fost diagnosticati intre 2004 si 2008, iar varsta medie a fost 30 ani, mai mica decat varsta medie a barbatilor gay diagnosticati. In cadrul studiului, la toti barbatii gay diagnosticati care nu au inceput tratamentul li s-a facut analiza genetica a HIV.

Cresterea incarcaturii virale a barbatilor s-a realizat in medie la 19 luni dupa diagnosticare in aceste opt cazuri. In momentul in care s-a observat acest lucru, s-a refacut analiza genetica a HIV. In sase cazuri nu au existat diferente intre secventele virale, insa in doua cazuri cercetatorii au gasit o tulpina de virus total diferita care ‘scapase’ de prima. Nu a existat o suprapunere a secventelor genetice ale celor doua virusuri, indicand ca nu a fost cazul unei recombinari (doua virusuri se combina pentru a da nastere unuia nou), in care doua tipuri de virusuri, unul mai puternic si altul mai slab, coexista.

In primul caz suprainfectarea a avut loc la distanta de cinci luni de infectarea initiala. Pacientul a fost diagnosticat in timpul fazei acute a infectiei sale initiale. El a avut simptome ale seroconversiei HIV (o stare de rau asemanatoare gripei si durere de cap severa) si o incarcatura virala de un milion care ulterior a scazut la 40000 copii/ml.

La cinci luni de la infectare el a avut o reaparitie a acelorasi simptome, necesitand spitalizare si o scanare RMN pentru suspiciunea de meningita.

Incarcatura lui virala a reajuns la 160000, iar ulterior a crescut pana la aproximativ un milion. Numarul sau CD4 a scazut temporar de la 430 la 240 celule/mm3, insa ulterior a crescut la 390 celule/mm3. El a continuat sa practice sexul cu un risc ridicat, iar dupa sase luni a fost diagnosticat cu sifilis si herpes. Al doilea virus al lui avea mutatii datorate rezistentei la doua medicamente nucleoside.

In al doilea caz pacientul a contactat a doua tulpina la distanta de trei ani de la prima. In acest caz virusul lui original avea doua mutatii datorate rezistentei la medicamente. In momentul in care incarcatura lui virala a crescut i s-a facut un alt test de rezistenta la medicamente, la distanta de 3,5 ani de la diagnosticare, care a aratat ca nu exista nicio mutatie. Analizarea mostrelor anterioare a indicat ca el a contactat o suprainfectare cu sase luni inainte.

Cercetatorii au declarat ca pacientii infectati cu HIV care continua comportamentele la risc au risc de suprainfectare, “ambii in fazele initiale si stabilizate ale infectiei”. Ei au recomandat ca toti pacientii care nu sunt pe tratament si la care se observa cresteri neasteptate ale incarcaturii virale ar trebui evaluati pentru suprainfectare (insa, testul folosit pentru evaluarea filogenetica utilizat in acest studiu este o unealta de cercetare, care costa 10000 lire sterline per pacient).

Ei au sustinut ca acest studiu se alatura cazurilor care recomanda inceperea timpurie a tratamentului mai ales la pacientii care continua comportamentele la risc, deoarece suprainfectarea poate duce la aparitia afectiunilor si la transmiterea rezistentei la medicamente, si de asemenea, poate face persoanele mult mai infectioase.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu