luni, 16 martie 2009

Terapia antiretrovirala continua imbunatateste supravietuirea la pacientii co-infectati HIV/hepatita C cu ciroza hepatica

Terapia antiretrovirala – insa nu tratamentul pentru infectia cronica cu virusul hepatitei C (VHC) – a fost asociata cu o supravietuire semnificativ imbunatatita la indivizii co-infectati HIV/VHC cu ciroza hepatica, au raportat cercetatorii in data de 10 februarie la a Saisprezecea Conferinta pe Retrovirusuri si Infectii Oportuniste (CROI) din Montreal, Canada.

Dr Maria Luisa Montes de la Hospital Universitario La Paz din Madrid, Spania, a prezentat descoperirile unui studiu multicentric prospectiv care a cautat efectul tratamentului pentru hepatita C la pacientii co-infectati HIV/VHC cu ciroza compensata sau fibroza avansata.

Ciroza compensata insemna ca, chiar daca ficatul a fost puternic afectat, inca mai este in stare sa isi indeplineasca corespunzator majoritatea functiilor sale. Hepatita C cronica este responsabila pentru mai mult de 90% dintre cazurile de ciroza ale persoanelor HIV-pozitive, au adaugat cercetatorii.

Un total de 248 pacienti co-infectati au fost evaluati pentru a se determina factorii asociati cu supravietuirea si momentul primului episod al decompensarii hepatice, iar in particular daca tratamentul pentru hepatita C a imbunatatit prognosticul pacientilor cu ciroza compensata.

Investigatorii au folosit o definitie extinsa a supravietuirii care a inclus dezvoltarea cancerului hepatic si transplantul hepatic in afara de deces.

Decompensarea hepatica a cuprins sangerarile de la nivelul esofagului sau a stomacului, acumularea de lichid in abdomen (ascita), afectarea creierului (encefalopatie), infectia bacteriana spontana a peritoneului – foita care captuseste abdomenul – (peritonita) si insuficienta renala (sindrom hepatorenal).

Factorii pe care investigatorii i-au inclus in analizele lor au fost valoarea CD4 curenta si nadira (cea mai scazuta valoare din toate timpurile), incarcatura virala HIV, tipul terapiei antiretrovirale, genotipul VHC, daca pacientii urmasera tratament pentru hepatita C si daca obtinusera raspuns virologic sustinut (incarcatura virala VHC nedetectabila timp de 24 saptamani dupa terminarea tratamentului), hepatita B cronica adaugata, si scorul Child-Pugh (o masurare a prognosticului afectarii hepatice).

Mai mult de trei sferturi (78%) dintre participantii la studiu erau barbati si media varstelor a fost 42 ani. Majoritatea aveau o istorie de utilizare a drogurilor injectabile. Per total, ei aveau infectia HIV bine controlata, 88% luau terapie antiretrovirala combinata la intrarea in studiu, 60% au primit tratament antiretroviral continuu fara intreruperi pe toata durata studiului, iar 60% aveau incarcatura virala HIV nedetectabila; valoarea medie a CD4 a fost 437 celule/mm3.

Referitor la boala hepatica, participantii erau infectati cu VHC de aproximativ 23 ani (in medie) si aveau ciroza sau fibroza hepatica avansata, diagnosticata de aproximativ un an (in medie). Aproximativ trei sferturi aveau un genotip VHC mai greu de tratat, genotipul 1 sau 4. In plus, 27% erau mari consumatori de alcool si 4% mai aveau si hepatita B cronica.

Aproximativ trei sferturi luau in acel moment sau luasera tratament pentru hepatita C – majoritatea folosind schema de tratament standard care include peg-interferon plus ribavirina – iar rata de raspuns virologic sustinut a fost 24%, 74% fiind catalogati drept recidivanti sau non-responderi (2% inca urmau tratamentul).

Pe parcursul perioadei de urmarire , care a durat in medie 34 luni, au fost inregistrate 30 momente de final (endpoint): 25 decese, 2 cazuri de cancer hepatic si 5 transplanturi hepatice. In plus, 28 de pacienti au experimentat un prim episod de decompensare hepatica, cel mai adesea ascita.

Per total rata de supravietuire pentru pacientii co-infectati cu ciroza compensata a fost de 85% la trei ani. Intr-o analiza univariata, pacientii tratati pentru hepatita C au fost mai predispusi la supravietuire decat pacientii netratati pe parcursul perioadei de urmarire (91% vs 71% la trei ani), insa diferenta dintre responderii sustinuti si non-responderi a fost nesemnificativa (95% vs 90% la trei ani).

Tratamentul pentru hepatita C nu a crescut perioada pana la primul episod de decompensare, nici raspunsul sustinut comparativ cu non-responderi nu a facut-o.

Intr-o analiza multivariata care a cautat dupa factorii cofondatori potentiali, doar un scor Child-Pugh initial de ‘B’ sau ‘C’ (indicand o probabilitate de supravietuire la un an de 81% respectiv 45%) si utilizarea discontinua a terapiei antiretrovirale au fost asociate semnificativ cu aparitia primului episod de decompensare hepatica si scaderea sanselor de supravietuire, in timp ce decompensarea pe parcursul urmaririi a mai prezis decesul, cancerul hepatic sau transplantul.

Chiar daca tratamentul hepatitei C a fost asociat in mod semnificativ cu cresterea sanselor de supravietuire la trei ani in analiza univariata, investigatorii au indicat ca aceasta asociere a disparut dupa controlarea pentru alti factori.

”Terapia antiretrovirala continua si scorul Child-Pugh sunt factori de prognostic mult mai importanti decat tratamentul pentru tratarea hepatitei C”, au concluzionat ei.

Ei au adaugat ca, datorita numarului scazut de participanti, acest studiu nu exclude beneficiile posibile asupra supravietuirii aduse de raspunsul sustinut la tratamentul pentru hepatita C si au mentionat ca ar putea fi necesara o perioada de urmarire mai mare pentru observarea unui efect real.

Datorita faptului ca rata de succes a tratamentului pentru hepatita C la indivizii co-infectati cu ciroza hepatica este scazuta, cercetatorii au recomandat ca “trebuie facut orice efort pentru evitarea progresiei catre ciroza” la pacientii co-infectati HIV/VHC – un argument in plus pentru testarea pentru VHC, monitorizarea regulata a starii de sanatate a ficatului si tratamentul prompt atunci cand este indicat.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu