marți, 24 martie 2009

Schimbarile aspectului fizic si anormalitatile lipidice des intalnite la copii si adultii tineri HIV-pozitivi

Copii si adultii tineri infectati cu HIV la nastere, care au o istorie indelungata de terapie antiretrovirala, au un nivel mai scazut de grasime corporala fata de omologii lor HIV-negativi, au raportat investigatori americani in editia din martie a AIDS. Studiul de asemenea a indicat o prevalenta mai mare de anormalitati lipidice in randul copiilor si adultilor tineri HIV-pozitivi.

Indivizii infectati cu HIV la nastere se confrunta cu terapia antiretrovirala intreaga viata si acest lucru poate creste riscul de aparitie al bolilor cardiace. Investigatorii considera ca descoperirile lor “scot in evidenta necesitatea promovarii schimbarilor stilului de viata (dieta, exercitii fizice, reducerea uitatului la televizor, renuntarea la fumat, eliminarea sedentarismului), lucru ce ar putea ajuta la reducerea riscului cardiovascular”.

Terapia antiretrovirala reduce ratele de imbolnaviri si decese in randul persoanelor cu HIV, existand un optimism crescut ca un astfel de tratament va ajuta multe persoane cu HIV sa aiba o durata de viata aproape normala.

Insa, tratamentul HIV are efecte secundare. Unele medicamente anti-HIV, in special d4T (stavudine, Zerit) si AZT (zidovudine, Retrovir) au fost legate de schimbarile aspectului fizic. Mai mult, la persoanele care iau tratament HIV au fost observate schimbari metabolice, incluzand cresterea nivelului colesterolului si anormalitati ale glicemiei.

Investigatorii au dorit sa identifice prevalenta dezordinilor metabolice si ale aspectului fizic la un grup de copii si adulti tineri HIV-pozitivi cu varsta cuprinsa intre sapte si 24 ani. Acesti indivizi erau toti infectati cu HIV la nastere si au fost alesi din 37 Pediatric AIDS Clinical Trials Group (PACTG) de pe teritoriul SUA.

Aceste persoane tinere au fost comparate cu indivizi care aveau acelasi stadiu de dezvoltare fizica, aceeasi varsta si acelasi sex.

Populatia studiului a inclus 161 persoane a caror terapie antiretrovirala continea un inhibitor de proteaza si 79 care luau tratament HIV care nu continea aceasta clasa de medicamente. Acesti indivizi aveau varsta cuprinsa intre sapte si 24 ani (media, 12 ani). Grupul de control continea 146 persoane HIV-negative.

Ambele grupuri de indivizi HIV-pozitivi aveau o istorie lunga de terapie antiretrovirala. Durata medie a utilizarii tratamentului HIV a fost putin sub zece ani pentru indivizii din grupul celor cu inhibitori de proteaza si noua ani pentru cei din grupul fara inhibitori de proteaza.

Indivizii HIV-pozitivi, indiferent de care dintre tratamente luau, au avut valori medii mai scazute ale inaltimii (p<0,01), greutatii (p<0,01) si indicelui de masa corporala (IMC) (p=0,002), comparativ cu omologii lor HIV-negativi.

Mai mult, grasimea corporala totala (evaluata prin scanarea DEXA) a fost mai slab reprezentata in ambele grupuri de indivizi HIV-pozitivi atunci cand a fost comparata cu a celor din grupul de control HIV-negativ (p<0,01).

Utilizarea d4T si AZT a fost des intalnita. Mai mult de jumatate (54%) din indivizii tratati cu un inhibitor de proteaza luasera d4T, durata medie a unui astfel de tratament fiind de aproape sase ani. Mai mult de o treime din indivizii care luasera o schema terapeutica care nu continea un inhibitor de proteaza luasera d4T, durata medie a tratamentului fiind de sase ani. Mai mult, 26% din indivizii tratati cu un inhibitor de proteaza luasera AZT (durata medie sase ani), la fel ca 46% din cei care au luat o schema care nu continea un inhibitor de proteaza (durata medie de sapte ani).

Dupa aceea investigatorii au cautat nivelurile lipidelor. Analiza lor a aratat ca grupul cu inhibitor de proteaza avea o prevalenta mai mare de valori anormale ale lipidelor decat grupul de control HIV-negativ. Acest lucru a inclus colesterolul total peste 200 mg/dl (29% vs 10%), LDL colesterol ridicat (peste 130 mg/dl, 19% vs 6%), HDL colesterol scazut (sub 35 mg/dl, 10% vs 4%) si trigliceride crescute (peste 130 mg/dl, 52% vs 13%).

Glicemia a jeun a fost mai ridicata la indivizii HIV-pozitivi – indiferent de tratamentul lor – decat la cei din grupul de control (p<0,001), la fel a fost si scorul HOMA-IR (o forma de masurare a rezistentei la insulina) (tratati cu inhibitor de proteaza, p=0,005; fara inhibitor de proteaza, p=0,004). Rezultatele de asemenea au aratat ca nivelul glicemiei la doua ore a fost semnificativ mai ridicat la indivizii tratati cu inhibitor de proteaza decat la cei din grupul de control (p=0,006).

”Am observat o prevalenta ridicata de dislipidemie la cei cu infectie HIV, in special la cei cu schema care continea inhibitor de proteaza”, au relatat investigatorii, adaugand: “dislipidemia, in special LDL colesterol mai mare de 130 mg/dl, a fost asociata cu un risc crescut de boli cardiace la adulti”.

Investigatorii au aratat ingrijorarea ca “nivelul scazut al grasimii corporale in randul copiilor si tinerilor infectati cu HIV ar putea deveni un factor important pentru aderenta la antiretrovirale si ar putea indreptati efectuarea unor interventii”.

Schimbarile stilului de viata care reduc riscul de boli cardiovasculare ar trebui promovate la copii si adultii tineri HIV-pozitivi, au sugerat investigatorii.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu