miercuri, 18 martie 2009

Atazanavir imbunatatit cu ritonavir ca terapie de intretinere doar cu un inhibitor de proteaza: rezultate de la saptamana 48

Intr-un studiu pilot mic, 30 din 34 persoane, care aveau incarcatura virala nedetectabila sub o terapie tripla bazata pe un inhibitor de proteaza, inca mai aveau suprimare virala dupa 48 saptamani de la schimbarea la o schema terapeutica de intretinere doar cu atazanavir/ritonavir. Nici o mutatie data de rezistenta la vreun inhibitor de proteaza nu a fost descoperita la vreuna dintre persoanele la care incarcatura virala a devenit detectabila o data cu trecerea la tratamentul simplificat. Aceste descoperiri au fost publicate in Journal of Infectious Diseases in martie.

In cateva studii, Kaletra (lopinavir imbunatatit cu ritonavir) a dovedit o eficienta surprinzatoare, ca monoterapie de intretinere, in mentinerea incarcaturii virale HIV suprimata la persoanele care au schimbat la monoterapia cu Kaletra dupa ce initial incarcatura lor virala devenise nedetectabila pe o schema terapeutica ‘standard’.

Cercetatorii examineaza acum alte scheme terapeutice de intretinere cu inhibitori de proteaza imbunatatiti cu ritonavir, asa cum se intampla in acest studiu prospectiv, de 48 saptamani despre atazanavir/ritonavir (Reyataz/Norvir). Acest trial a inrolat 36 adulti care au mentinut o incarcatura virala HIV sub 50 copii/ml pentru o perioada de cel putin 48 saptamani cu prima lor schema antiretrovirala – in toate cazurile, schema a continut un inhibitor de proteaza (PI) plus doi inhibitori nucleosidici ai revers transcriptazei (NRTI). (De fapt, majoritatea fusesera suprimati pe o perioada considerabila de timp – in medie 6,8 ani).

La intrarea in studiu, toti participantii (exceptand trei, care deja luau atazanavir imbunatatit) au schimbat inhibitorul de proteaza din schema lor curenta cu 300mg atazanavir plus 100mg ritonavir o data pe zi. La sase saptamani dupa schimb, doi au iesit din studiu (unul din cauza cresterii incarcaturii virale peste 50 copii/ml); cei 34 ramasi au eliminat apoi din schema NRTI-urile pe care le luau.

Punctul de final (endpoint) principal a fost considerat momentul in care s-a produs esecul virologic, definit ca doua masuratori consecutive ale HIV RNA > 200 copii/ml. Datele prezentate anterior au aratat ca 31 dintre cei 34 pacienti (91%) au mentinut suprimarea virala la 24 saptamani distanta de la simplificarea spre atazanavir/ritonavir. (Aceste date au fost prezentate la a 13-a CROI [Conferinta pe Retrovirusuri si Infectii Oportuniste] si publicate in JAMA [Journal Of the American Medical Association]).

Acum, dupa 48 saptamani, patru participanti au esuat in a intruni definitia initiala: doi in saptamana 12 dupa simplificare, unul dupa 20 saptamani si unul in saptamana 28. Un al cincilea participant a avut o incarcatura virala detectabila in sange de 508 copii/ml la ultima vizita a studiului, neconfirmata de o a doua masuratoare.

Luand in considerare doar cele patru esecuri repetate, probabilitatea de succes virologic la saptamana 48 a fost de 88%, cu o limita inferioara a CI (confidence interval)de 81%. Tinand cont si de al cincilea participant cu esec terapeutic, rata de succes a fost de 84% (CI cel mai scazut 76%). In final, folosind o definitie mai stricta a esecului (repetat – dar nu singur – masurari HIV RNA > 50 copii/ml), rata de succes a fost 82% (CI 73%). (Niciuna dintre aceste analize nu a inclus singurul participant care s-a retras datorita reculului viral dupa schimbarea la atazanavir, insa inainte de eliminarea NRTI-urilor).

Studiul a mai examinat si nivelul atazanavir din plasma sanguina, viremia reziduala (cel mai scazut nivel) si mutatiile datorate rezistentei la medicamente. Nicio mutatie importanta asociata rezistentei la PI nu a fost descoperita dupa genotiparea standard la niciunul dintre cei cinci participanti cu recul virologic, desi au fost identificate cateva mutatii “minore” (I64V si G73S). La opt participanti suprimati viral la care s-a facut o testare a incarcaturii virale de tip single-copy assay (SCA), nu au existat diferente semnificative intre nivelurile HIV RNA pe toata perioada studiului, per total nivelul mediu a fost mai mic de 1,1 copii/ml dupa 48 saptamani.

Concentratiile de atazanavir din plasma sanguina au fost masurate lunar, si au fost legate de probabilitatea esecului terapeutic. Trei participanti au avut concentratie nedetectabila de atazanavir cel putin o data pe parcursul studiului. Doi dintre acesti trei (67%) au ajuns la esec virologic, esec aparut doar la doi dintre cei 31 (6%) care au avut in mod constant niveluri detectabile de atazanavir, “sugerand puternic ca aderenta suboptimala a reprezentat un factor important in dezvoltarea esecului virologic”. Concentratiile medii ale atazanavir in plasma au mai fost mai scazute, desi nu statistic semnificativ, la participantii cu esec virologic (380 ng/ml vs 660 ng/ml, p=0,18).

Chiar daca acesta a fost un studiu pilot nerandomizat cu pacienti cu o istorie foarte stabila de tratament, cercetatorii au concluzionat ca el “se adauga unui grup important de date care au indicat ca terapia de intretinere simplificata doar cu un inhibitor de proteaza imbunatatit este eficienta in mentinerea unui control virologic dupa suprimarea initiala cu o schema terapeutica cu trei medicamente”. Aderenta si concentratiile de medicament corespunzatoare ar putea fi in mod particular importante pentru succesul continuu al unor asemenea tratamente.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu