miercuri, 25 februarie 2009

Hepatita C la barbatii gay HIV-pozitivi: comparatie intre Amsterdam, Paris, New York si Marea Britanie

Numeroase prezentari de la a Saisprezecea Conferinta pe Retrovirusuri si Infectii Oportuniste (CROI) din Montreal au examinat cresterea numarului de cazuri de hepatita C transmisa sexual la barbatii gay cu HIV, fiecare prezentare scotand in evidenta aspecte diferite ale acestei noi epidemii. Comportamentele la risc au fost comparate intre New York si Marea Britanie (UK); cercetatorii au relatat existenta unei epidemii separate si cu viata mai lunga cu VHC (virusul hepatitei C) genotip 4 in Franta (in toate celelalte orase a predominat genotipul 1); cercetatorii din New York au relatat progresia rapida spre fibroza hepatica la pacientii lor, insa au mai prezentat si ratele de succes ale tratamentului.

Aceste studii au fost facute in urma unei prezentari alarmante tinuta la Conferinta Internationala pe SIDA din Mexic anul trecut, care descoperise ca 18% dintr-un grup de barbati gay HIV-pozitivi de la o singura clinica din Amsterdam aveau hepatita C (HVC) – o treime dintre ei aveau infectie recenta (forma acuta) – si aceasta prevalenta crestea rapid. La acel moment, Kevin Fenton de la US Centers for Disease Control a cerut lamuriri din partea autoritatilor de sanatate publica asupra focarelor de hepatita C din Europa si a cerut formularea unor masuri urgente.

Amsterdam
Studiul din Amsterdam prezentat la CROI (Van den Berk) a investigat in special infectia cu VHC acuta – definita simptomatic ca o crestere marcanta a enzimelor hepatice sau testarea pozitiva pentru VHC. A gasit 46 de cazuri de infectie cu VHC acuta intre 2003 si august 2008 intr-o cohorta mare de aproximativ 1380 pacienti barbati gay HIV-pozitivi tratati la un singur spital clinic.

S-a descoperit ca, cu toate ca, cazurile acute nu aveau o pondere asa de mare ca in alte studii facute in Amsterdam, ele erau intr-o crestere exponentiala. Au existat doua in 2003, unul in 2004, noua in 2005, douasprezece in 2006, sase in 2007 si 14 in primele opt luni ale lui 2008 (echivaland cu o incidenta in 2008 de 1,5% pe an). Cincizeci si noua la suta din pacienti, pe baza testelor VHC negative din trecut, aveau infectia cu VHC de mai putin de un an. Trei sferturi din pacienti aveau genotipul 1. Nici unul dintre pacienti nu avea factori de risc clasici cum ar fi utilizarea de droguri injectabile sau expunerea medicala la sangele infectat.

Franta
Cercetatorii francezi (Ghosn) au prezentat rezultatele unei cohorte nationale care a urmarit cazurile de infectie cu VHC acuta. Ei au cautat printre istoricele medicale ale barbatilor gay HIV-pozitivi din 115 servicii clinice. Ei au gasit 94 de cazuri de infectie cu VHC acuta, definind-o in acest caz ca test VHC pozitiv in mai putin de un an de la ultimul test negativ. Dintre acestia, 32 aveau datele medicale si de laborator complete si mai aveau si genotipul infectiei cu VHC stabilit.

Barbatii investigati aveau o varsta in medie de 40 ani si aveau HIV de aproximativ 10 ani. Douazeci si doi (62,5%) aveau incarcatura virala HIV nedetectabila si mai mult de jumate aveau valoarea CD4 peste 500.

Douazeci din cei 32 pacienti au avut o ITS (infectie cu transmitere sexuala) diagnosticata in acelasi timp cu HVC, din care 14 aveau sifilis; ITS concomitenta a reprezentat unul din cei mai mari factori de risc pentru HVC. Alte riscuri semnificative au inclus sexul anal neprotejat si fie interventiile chirurgicale fie endoscopia. Doar cinci pacienti au enumerat fisting-ul (fisting – introducerea mainii in vagin sau anus), adesea banuit ca este o modalitate de a raspandi VHC, printre factorii de risc.

Cercetatorii au descoperit ca 14 din cei 32 aveau genotipul 1a, cel mai des intalnit in majoritatea epidemiilor din tarile dezvoltate, insa au mai descoperit ca 16 sau 50% aveau genotipul 4d, intalnit mai rar. Din cei cu virus genotipul 1, zece faceau parte din trei grupuri de infectare, cu trei sau patru membrii fiecare, sugerand o legatura sau o sursa comuna, iar toti cei cu virus genotip 4d faceau parte dintr-un singur grup care continea aproximativ aceleasi virusuri, sugerand o legatura destul de extinsa intre barbatii gay cu HVC. Interesant este ca aceste virusuri erau similare cu virusurile genotip 4d decoperite in Paris intre 2001 si 2003, sugerand extinderea transmiterii pe cale sexuala in acea zona.

New York
HVC transmisa sexual printre barbatii gay HIV-pozitivi din America a ramas cativa ani rar intalnita fata de focarele din Europa, insa la momentul de fata s-a ajuns cam la acelasi nivel. Doua studii facute de aceeasi echipa de la Spitalul Muntele Sinai au cautat aspectele focarelor din New York.

Aceasta echipa, condusa de Daniel Fierer, prezentase anterior existenta alarmanta a fibrozei hepatice rapide (ingrijorator) la barbatii HIV-pozitivi care s-au infectat si cu VHC, iar un alt studiu ulterior a confirmat acest lucru. Intr-o cohorta de 45 barbati gay HIV-pozitivi, din care 24 au fost de acord sa faca biopsie hepatica, unul avea fibroza stadiul 3 (un pas mic pana la ciroza), 18 aveau fibroza stadiul 2, trei aveau stadiul 1, iar doi nu aveau deloc.

Profilul barbatilor a fost similar cu pacientii studiului francez; aveau varsta medie 40 ani si media valorilor CD4 a fost 525. Trei sfeturi luau antiretrovirale, iar 64% dintre ei aveau incarcatura virala nedetectabila. Perioada medie de la diagnosticarea cu HIV a fost de aproximativ sapte ani.

Patru pacienti (13%) au obtinut spontan vindecarea de infectie. Tuturor celorlalti le-a fost oferit tratament cu Peg-interferon si ribavirina. Dintre acesti 41, jumatate au ales sa intarzie sau sa refuze tratamentul. Din ceilalti 21, sase inca nu au inceput tratamentul; din cei 15 tratati, opt au obtinut un raspuns viral sustinut, echivaland cu vindecarea. Doi nu au raspuns la tratament. Ceilalti inca sunt tratati sau se afla sub evaluare.

Douazeci si unul barbati au fost comparati cu barbati VHC-negativi pentru observarea factorilor de risc. Singurii factori care au fost considerati semnificativi au fost sexul anal neprotejat receptiv, cu sau fara ejaculare, sexul oral neprotejat cu ejaculare, folosirea jucariilor sexuale si “sexul in momentul cand se folosesc droguri”. Inca o data, fisting-ul nu a fost un factor de risc semnificativ, insa a existat o diferenta interesanta intre fisting-ul receptiv, care nu a fost deloc un factor de risc, si fisting-ul insertiv, care a fost la granita de semnificativitate (p=0,07).

Marea Britanie
Al doilea studiu (Fishman) a comparat focarele din New York si Marea Britanie si a evaluat diferentele comportamentelor la risc dintre 21 barbati gay VHC/HIV pozitivi (alte cazuri decat cele din primul studiu) si 60 cazuri din UK raportate anterior de catre HIV and Acute HCV Group (Danta 2007). Linistitor a fost ca, din perspectiva UK, frecventa factorilor de risc raportata anterior a fost mult mai mare la pacientii UK decat omologii lor din New York.

Pacientii din UK erau putin mai tineri (media 36 ani versus 40) si aveau HIV de mai putin timp (3,7 versus opt ani), desi valorile CD4 erau aproximativ egale, iar o mai mare proportie a pacientilor din UK aveau incarcatura virala nedetectabila (59% versus 48%).

Printre pacientii din New York erau mai multe persoane care si-au injectat la un moment dat droguri (24% versus 3%), astfel erau mai multi care au folosit acelasi echipament de injectare (15% versus 1,7%) sau au folosit aceiasi pipa pentru cocaine crack.

In afara acestor factori, pacientii din UK aveau un sir mai lung de comportamente la risc. Cateva dintre ele: 73% dintre pacientii din UK au practicat fisting insertiv si 57% fisting receptiv comparativ cu 33% si 24% dintre barbatii din New York; 67% dintre barbatii din UK au practicat fisting-ul in grup comparativ cu 12% dintre New Yorkezi; 94% au practicat sex anal neprotejat receptiv in grup comparativ cu 77% dintre barbatii din New York. De asemenea printre ei au fost mult mai multi care au utilizat droguri recreationale neinjectabile: 80% versus 24% au utilizat ketamina, 77% versus 38% cocaina, si 80% versus 38% au utilizat ecstasy. O treime au utilizat LSD comparativ cu niciunul dintre americani. Utilizarea de droguri mai mare in UK a fost catalogata ca “descoperire notabila” de catre cercetatori, insa, poate surprinzator, nu au determinat utilizarea de metamfetamine.

Barbatii din UK aveau rate mai mari de ITS, 85% avand o istorie in acest sens comparativ cu 38% dintre americani. Toate aceste diferente au fost considerate inalt statistic semnificative.

Nu in ultimul rand, un alt studiu din SUA a descoperit ca doar putini dintre barbatii gay HIV-pozitivi au fost testati pentru hepatite virale de orice tip in clinicile HIV din SUA. Studiul, facut de Karen Hoover in opt clinici, a descoperit ca doar 43% dintre barbati au fost testati pentru hepatita A, 33% pentru hepatita B si 48% pentru hepatita C. Practica a variat, insa a fost”suboptimala” in toate clinicile, au comentat cercetatorii.

Articol tradus de catre Asociatia SENS POZITIV, cu acordul Organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu