miercuri, 3 decembrie 2008

IL-2 asigura o rapida “salvare de la SIDA”, insa efectul nu este intotdeauna de lunga durata

Un studiu italian a descoperit ca folosirea medicamentului de stimulare a imunitatii interleukina-2 (IL-2) alaturi de conventionala terapie antiretrovirala (TARV) poate produce o crestere mai rapida a CD4 decat de obicei la persoanele care au fost diagnosticate cu un nivel al celulelor CD4 foarte scazut si ar putea ajuta la prevenirea bolilor asociate SIDA in primele cateva luni.

IL-2 este o citokina naturala (proteina modulatoare a imunitatii) care insa poate fi produsa si artificial. Ea produce cresteri semnificative ale nivelului CD4 la majoritatea persoanelor care o iau, prin prelungirea vietii celulelor CD4. IL-2 a fost subiectul a doua trialuri medicamentoase pe termen lung la persoanele cu HIV, ESPRIT si SILCAAT, ale caror rezultate sunt asteptate in 2009.

Aceste trialuri au fost incepute intr-un moment in care IL-2 a fost luata in considerare ca o posibila alternativa la TARV, sau cel putin ca o modalitate de a intarzia initierea ei. Insa IL-2 a produs efecte secundare neplacute si neagreate, asemanatoare simptomelor de gripa, la multi subiecti ai trialurilor, plus imbunatatirea tolerabilitatii antiretroviralelor, a facut ca entuziasmul folosirii ei ca o alternativa pe termen lung la TARV sa scada.

Insa, poate fi folosita in alte scopuri, incluzand folosirea ei ca un amplificator de urgenta al CD4 pe termen scurt la persoanele cu nivel foarte scazut al CD4, in scopul de a reduce riscul de infectii oportuniste pana cand terapia antiretrovirala imbunatateste sistemul imunitar indeajuns ca riscurile sa dispara. Aceasta este strategia pe care Camilla Tincati si colegii ei de la doua clinici din Milano au decis s-o incerce.

Tincati a inceput cu 73 de pacienti recent diagnosticati si pe TARV, apoi dupa doua saptamani a impartit pacientii intamplator fie sa continue TARV normal (40 pacienti) fie sa continue TARV plus IL-2 (33 pacienti). Pacientii din grupul IL-2 au primit trei “cicluri terapeutice” de IL-2; acestea au constat din zece doze de IL-2 administrate prin injectare subcutanata o data pe zi, intr-un interval de doua saptamani cu pauza la sfarsitul de saptamana. Acest lucru a fost repetat de trei ori in primele trei luni de tratament.

Progresul pacientilor a durat timp de 18 luni dupa primul ciclu de trei luni de tratament cu IL-2. Aceia care au esuat in a arata o recuperare a mai mult de 30% din nivelul initial al CD4 dupa sase luni au mai primit inca trei cicluri de IL-2 intre lunile 6 si 9.

Pacientii aveau niveluri initiale ale CD4 scazute, cu o medie de 48 celule/mm3 la pacientii din grupul TARV si 61 celule/mm3 la pacientii din grupul IL-2. Douazeci si sapte (67,5%) din pacientii TARV si cincisprezece (45,5%) din pacientii IL-2 aveau afectiuni definitorii ale SIDA la inceputul studiului. Toti pacientii au raspuns la TARV cu scaderea incarcaturii virale.

Terapia cu interleukina-2 a oferit un nivel semnificativ al ceea ce Tincati si colegii au numit “salvarea CD4”. La sfarsitul primelor trei luni, asta insemnand trei cicluri de IL-2 la persoanele care au luat, media cresterilor nivelurilor CD4 la pacientii care au primit doar TARV a fost de 20 celule/mm3, iar nivelul CD4 a crescut acum pana la 68 celule/mm3; la pacientii care au luat IL-2 media cresterilor a fost de 145 celule/mm3, iar media nivelurilor a crescut la 206 celule/mm3 la acea perioada.

Insa, cresterea nivelurilor CD4 nu a durat. La sfarsitul a sase luni, media cresterii nivelului CD4 a fost identica la pacientii care fie au luat fie nu au luat IL-2: 59 celule/mm3. Cu alte cuvinte in timp ce pacientii pe TARV au avut o crestere inceata pana la o medie de 107 celule/mm3, pacientii pe IL-2 chiar au avut un considerabil declin al CD4 in urmatoarele trei luni si media nivelului celulelor CD4 in grupul IL-2 s-a stabilizat la 120 celule/mm3.

La sfarsitul a 18 luni, pacientii TARV au avut o medie a nivelurilor CD4 de 145 celule/mm3 (o crestere cu 97), iar pacientii IL-2 au avut o medie a nivelurilor de 168 celule/mm3 (crestere cu 107), diferenta nesemnificativa.

Raspunsul la IL-2, insa, a variat considerabil intre pacienti. Tincati si colegii au impartit grupul de pacienti in 23 (70%) care au raspuns la IL-2 si 10 (30%) care nu au raspuns. Ambele grupuri au avut o amplificare a CD4 in raspunsul la primul ciclu: o crestere cu 161 celule/mm3 la cei care au raspuns si o crestere cu 95 celule/mm3 la cei care nu au raspuns, insemnand ca cei care nu au raspuns tot au avut o crestere initiala mult mai mare decat cea observata la pacientii care au primit doar TARV.

Insa chiar daca, cresterile nivelului CD4 au fost destul de bine sustinute la cei care au raspuns (pana la 61 celule/mm3 la sase luni si pana la 135 celule/mm3 la 18 luni de la inceput), ele nu au fost sustinute la cei care nu au raspuns (doar pana la 28 celule/mm3 la sase luni si 74 celule/mm3 la 18 luni, insemnand ca au sfarsit cu un nivel mai mic de CD4 decat pacientii cu TARV singur). Ciclurile urmatoare de IL-2 nu au mai produs vreo crestere semnificativa a CD4 la cei care nu au raspuns.

Nu mai putin adevarat, terapia IL-2 chiar a parut sa reduca pericolul considerabil al afectiunilor definitorii ale SIDA in primele luni de terapie. In timp ce sase (15%) pacienti din TARV au fost diagnosticati cu alte afectiuni SIDA decat cele pe care le aveau deja, in grupul celor IL-2 doar unul a fost diagnosticat (3%). Chiar daca aceasta diferenta nu a fost inclusa ca statistic semnificativa, cercetatorii au mentionat ca “descoperirile unei prevalente scazute a pacientilor care dezvolta afectiuni definitorii SIDA sugereaza o posibila eficacitate” a strategiei de amplificare cu IL-2, “lucru ce s-ar traduce in beneficii clinice timpurii”.

Acest articol a fost tradus cu acordul organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu