luni, 17 noiembrie 2008

Tratamentul pentru HIV modern poate lucra bine cu o aderenta de sub 95%

Pacientii care iau scheme terapeutice antiretrovirale (ARV) moderne inca au sanse bune sa mentina o incarcatura virala nedetectabila, chiar daca aderenta lor scade sub 95%, cercetatori spanioli au raportat in editia din octombrie a AIDS Research and Human Retroviruses. Ei au descoperit ca pacientii care iau tratament pentru HIV bazat fie pe un inhibitor non-nucleosidic al revers-transcriptazei (NNRTI) fie pe un inhibitor de proteaza (PI) imbunatatit cu ritonavir la o rata a aderentei de numai 80% sunt asociati cu un risc de esec virologic de sub 10%.

Acest lucru este echivalentul a pierderii nu mai mult de o doza din cinci dintr-o schema cu o singura doza zilnica. Noua zeci la suta aderenta este echivalentul a pierderii unei doze din zece, o diferenta substantiala in frecventa pierderii dozelor.

Insa autorii studiului au accentuat faptul ca telul inca ar trebui sa fie obtinerea celei mai mare rate a aderentei tratamentului chiar daca exista sanse foarte mici de esec terapeutic chiar in randul pacientilor cu nivelul aderentei de cel putin 90%.

Terapia ARV ofera persoanelor HIV pozitive sansa sa traiasca o viata lunga si sanatoasa. Insa, tratamentul pentru HIV este un angajament de lunga durata si poate include efecte secundare. Si mai mult, multi pacienti gasesc dificil sa sustina nivelul aderentei terapiei antiretrovirale ridicat, iar o aderenta scazuta a tratamentului este asociata cu aparitia rezistentei la tratamentul pentru HIV si a unui risc ridicat de boli asociate HIV si deces.

In general se spune ca este necesar sa iei cel putin 95% din dozele de tratament pentru HIV la timpul potrivit si in modul corespunzator pentru ca terapia ARV sa aiba cele mai bune sanse sa obtina si sa mentina suprimarea HIV.

Insa, aceasta estimare a fost bazata pe rezultate observate la pacienti care luau inhibitori de proteaza neimbunatatiti, o clasa de medicamente care nu mai este recomandata. Din acest motiv, cercetatori din Barcelona au studiat nivelul necesar al aderentei pentru mentinerea unei incarcaturi virale nedetectabila la pacientii care iau terapie antiretrovirala bazata pe NNRTI sau inhibitori de proteaza imbunatatiti.

Studiul lor a inclus 1142 pacienti naivi sau experimentati carora le-a fost prescrisa terapie antiretrovirala intre anii 2004 si 2005. Toti pacientii au obtinut o incarcatura virala nedetectabila. Studiul a durat un an de zile.

Acesti pacienti au fost impartiti in functie de tipul schemei antiretrovirale pe care ei o luau: inhibitori de proteaza neimbunatatiti (11%); inhibitori de proteaza imbunatatiti (31%); si NNRTI (58%). Aderenta a fost evaluata de numararea pilulelor in timpul vizitelor medicale de rutina. Cercetatorii au comparat riscul de crestere a incarcaturii virale la detectabil pentru fiecare clasa de medicamente la diverse niveluri ale aderentei: sub 70%; 70-80%; 80-90%; si peste 90%. De asemenea ei au mai verificat daca orice alta caracteristica a tratamentului sau a pacientului a fost asociata cu aderenta si rezultatul.

Majoritatea pacientilor (1059) au mentinut o incarcatura virala nedetectabila pe durata studiului, iar media nivelului aderentei a fost 96%. Media aderentei pentru cele 83 de persoane care au intampinat o bresa in incarcatura virala a lor a fost de 76%.

Comparativ cu pacientii cu aderenta de 90% sau mai mare, riscul de esec virologic a fost de 9% pentru cei cu aderenta cuprinsa intre 80-90%, crescand pana la 46% risc pentru cei cu aderenta cuprinsa intre 70-80% si 77% risc pentru cei cu aderenta de sub 70% a dozelor lor.

Dintre toate nivelurile de aderenta de sub 90%, cei care luau un inhibitor de proteaza neimbunatatit au fost grupul cel mai predispus sa dezvolte rezistenta (100% rata de esec pentru cei cu aderenta sub 70%; 71% rata de esec pentru cei cu aderenta intre 70-79%; 24% rata de esec pentru cei cu aderenta intre 80-89%).

Chiar daca rata de esec la pacientii care luau un inhibitor de proteaza imbunatatit si cu aderenta sub 90% a fost mai mare decat la cei care luau un NNRTI, a fost nesemnificativa (sub 70%, 50% vs 35%; intre 70-79%, 37% vs 24%; intre 80-89%, 9% vs 6%).

Singurii factori asociati cu aderenta au fost numarul de pilule omise (cu sanse de scadere semnificativa ale aderentei pe masura ce numarul de pilule omis crestea) si numarul dozelor zilnice. Insa, chiar daca aderenta a fost mai scazuta in randul pacientilor care luau tratamentul de trei ori pe zi, nu a fost nici o diferenta semnificativa intre pacientii care luau tratamentul o data pe zi sau de doua ori pe zi.

”Datele noastre arata ca succesul virologic este posibil cu o aderenta mai mica de 95%”, au concluzionat investigatorii, adaugand “pentru pacientii care iau scheme bazate pe NNRTI sau inhibitori de proteaza imbunatatiti cu rate ale aderentei de 80%, rata de esec este mai mica de 10%”.

Insa, cercetatorii au descoperit rate extrem de scazute de esec terapeutic la pacientii cu aderenta peste 90% (1% pentru cei care luau inhibitori de proteaza neimbunatatiti, 0,5% pentru cei care luau inhibitori de proteaza imbunatatiti si 1,4% pentru cei care luau NNRTI) si au concluzionat mai departe, ca telul inca ar trebui sa fie obtinerea “celei mai ridicate rate de aderenta posibile”.

acest articol a fost tradus cu acordul organizatiei NAM, articolul original se gaseste aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu