vineri, 21 noiembrie 2008

De ce barbatii gay sunt reticenti la testarea pentru HIV?

Barbatii australieni gay si bisexuali, care nu s-au testat de curand pentru HIV, adeseori considera ca ei nu s-au supus la destule riscuri pentru a justifica testarea sau ca impactul psihologic al aflarii diagnosticului pozitiv ar fi prea mare, au raportat cercetatori in numarul din noiembrie al International Journal of STD and AIDS. Cercetatorii recomanda programe de educare asupra sanatatii, lucru care va face barbatii sa isi reconsidere gandirea asupra testelor HIV.

Psihologii Ron Gold si Gery Karantzas au recrutat 97 de barbati din baruri pentru gay din Melbourne. Pentru a lua parte, barbatii trebuiau sa fi facut sex cu barbati, sa nu isi fi facut testul HIV in ultimii patru ani, si niciodata sa nu fi primit diagnosticul de HIV pozitiv.

Foarte putini dintre participanti, aveau o intentie puternica de a se testa in urmatoarele luni. Ei pretindeau ca sunt bine conectati la comunitatea gay, iar doua cincimi au avut contacte sexuale anale neprotejate cu mai mult de un partener in ultimul an.

Participantii au completat un chestionar. Pentru un set de intrebari, ei au fost pusi sa isi imagineze ca cineva le-ar sugera sa isi faca un test HIV in urmatoarele zece zile, iar ei trebuiau sa isi imagineze ce ganduri le-ar fi trezit acea sugestie. Le-a fost oferita o lista cu ganduri posibile, insa participantii puteau sa adauge gandurile proprii. Este de notat ca le-au fost sugerate doar ganduri negative, idei referitoare la beneficiile testarii nu au fost incluse.

Participantii au relatat o medie de opt idei fiecare. Cele mai commune doua ganduri, sugerate de cel putin doua treimi din grup, au fost:

• “Chiar nu am nevoie de un test, deoarece nu am fost supus la nici un/multe riscuri, asa ca sunt aproape sigur ca nu am de unde sa fi luat HIV.”
• “Chiar nu am nevoie de un test, deoarece nu am avut nici un simptom care sa sugereze ca as putea avea HIV.”

Cercetatorii au folosit apoi o tehnica statistica (Analiza Factorului Principal) care analizeaza corelatiile dintre diferite idei in scopul de a le pune in grupuri (“factori”). Cinci factori au iesit in evidenta.

Primul, insa cel mai important factor, a grupat impreuna un numar de probleme percepute pe termen lung asociate cu a avea HIV. Cea mai importanta a fost : “Daca aflu ca am HIV, ar putea sa imi distruga relatia cu iubitul/partenerul meu. E mai bine sa nu aflu”. Un alt gand notat, din acest factor, a fost acela ca iubitul ar putea realiza ca partenerul sau nu a fost monogam. Cateva alte ganduri au inclus fraza “e mai bine sa nu aflu” si posibile schimbari ale vietii sexuale, excluderea din cercul de prieteni, depresia si stresul.

Al doilea factor a grupat impreuna ingrijorari legate de confidentialitatea testarii HIV. Cea mai importanta declaratie in grupul acesta a fost: “Nu vreau sa intru in vreo baza de date ca avand HIV. Nu sunt sigur ca rezultatul testului va ramane confidential”. O alta ingrijorare des intalnita era legata de faptul ca unii nu voiau sa apara in vreo baza de date nici ca fiind persoane care s-au testat.

Al treilea factor a inclus impreuna ganduri legate de probleme pe termen scurt asociate testarii, incluzand nesuportarea acelor de seringa si lipsa timpului.

Al patrulea factor a inclus impreuna ganduri care sugerau ca testarea HIV nu era necesara. Un gand sugera ca respondentul nu a fost supus la multe riscuri, altul ca HIV era necomun in cercul social al respondentului, si altul ca respondentul nu avea nici un simptom al infectiei cu HIV.

Ultimul factor care a fost suficient de semnificativ pentru a ramane in analiza a inclus doar o singura opinie. Ea a fost: “Nu este nici o mare graba pentru a face testul. Cred ca probabil pana la urma o sa il fac, dar nu este nici o graba”.

Acei barbati care avusesera contacte sexuale neprotejate cu mai mult de un barbat in ultimul an au tins sa raporteze un numar mai mare de idei (media a fost de 11) decat barbatii care fusesera supusi la mai putine riscuri sexuale. Acest grup a avut rate de incercari de testare mai mari decat celalalt, lucru care i-a facut pe cercetatori sa creada ca ei aveau cumva habar de nivelul lor de risc.

Ca si ceilalti din studiu, acesti barbati nu s-au testat in ultimii patru ani, iar comportamentul lor ar putea insemna ca ei au mai multe motive pentru a se teme de un rezultat pozitiv. Cercetatorii sugereaza ca multe dintre gandurile acestor barbati de fapt sunt rationalizari, iar riscul cel mai mare “produce o nevoie de a clasifica motivele plauzibile” si de a explica decizia de a nu face testul.

In analiza acestor descoperiri, Gold si Karantzas sugereaza ca in timp ce mai multe informatii despre testare si schimbarea procedurilor de testare ar putea incuraja cativa barbati sa se testeze mai des, nu vor schimba comportamentul multor persoane.

Ei au folosit o teorie din psihologie “Teoria in perspectiva”. Ea spune ca posibilele pierderi si castiguri nu sunt cantarite cu aceeasi masura. In schimb, pierderile atarna mai mult decat castigurile, lucru care ne conduce sa preferam sa amanam o decizie sau sa lasam o situatie neschimbata.

Gold and Karantzas au sugerat ca ar fi posibila efectuarea unor interventii care ar putea ajuta barbatii sa inteleaga ca gandurile lor sunt de fapt rationalizari. In psihologie, o rationalizare este un mecanism de aparare in care motivatia adevarata este mascata de explicarea actiunilor si trairilor tale intr-un mod care nu e amenintator.

O posibila interventie ar presupune prezentarea barbatilor unei liste de justificari pentru a nu se testa, interogarea lor pentru a spune care dintre ele corespund gandurilor lor, si apoi sa le fie cerut sa evalueze cu atentie compatibilitatea fiecareia dintre ele.

Autorii au mai sugerat ca decat sa se incerce in van ca barbatii sa fie facuti sa vada beneficiile testarii, consilierii pot sa se axeze de asemenea pe “pierderi”. De asemenea ei ar trebui sa schimbe tipul de pierderi pe care se axeaza barbatii, sa nu se axeze pe dezavantajul testarii, ci pe dezavantajul netestarii suficient de devreme.

Consilierii ar putea, de exemplu, sa ii faca pe barbatii gay sa isi imagineze un timp din viitor cand, nefacand testul, ei descopera ca erau infectati de ceva vreme dinainte si nu vor avea posibilitatea de a beneficia de toate oportunitatile benefice ale tratamentului inceput la timp. Autorii au mentionat ca axarea pe “regretul anticipat” in aceasta problema s-a descoperit a fi un motivator mai puternic fata de celelalte comportamente pentru protectia sanatatii.

acest articol a fost tradus cu acordul organizatiei NAM, articolul original il gasiti aici

puteti sa va simtiti liberi sa adaugati sugestii, intrebari sau reclamatii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu